Învierea Domnului, piatra de temelie a credinței creștine, este sărbătorită de Paște. Aceasta marchează triumful asupra morții și dăruirea speranței vieții veșnice.
În noaptea de Paște, lumânările aprinse simbolizează Lumina care învinge întunericul păcatului. Preotul Gabriel Cazacu, paroh la Mănăstirea Cașin din București, a discutat despre această importantă sărbătoare creștină.
„Învierea Domnului are loc sâmbătă noaptea, la miezul nopții. Primim în acest an Lumina Sfântă din Ierusalim, mulțumind tuturor celor implicați. Venim la biserică îmbrăcați în haine de sărbătoare. Îi mulțumim lui Dumnezeu și îi îmbrățișăm pe cei dragi, pe copiii, fiicele, soții, soțiile, părinții și bunicii noștri.”
Împreună ne bucurăm, cântând „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Aducem acasă Lumina Sfântă, împodobim locuințele și mergem la mormintele celor dragi, la cei nevoiași, la spitale și la așezăminte pentru cei aflați în suferință. Dorim să menținem această lumină sfântă aprinsă cât mai mult timp.
În fiecare duminică a anului bisericesc, sărbătorim Învierea. De aceea, putem spune cu certitudine „Hristos a Înviat”. La Ierusalim, toți creștinii se salută în acest fel. În pelerinaj la Țara Sfântă, ne închinăm la mormânt, ne spovedim și ne împărtășim, salutându-ne cu „Hristos a Înviat”, în loc de „Doamne ajută”, o zi extraordinară, sărbătoarea supremă a creștinătății.”, a subliniat preotul.
Femeile mironosițe – vestejitoare ale Învierii
Învierea Domnului rămâne o minune eternă. În noaptea Învierii, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat, un înger a apărut și a îndepărtat piatra. Ostașii, înspăimântați, au fugit, iar femeile mironosițe s-au apropiat de mormânt.
Femeile mironosițe se îndreptară spre mormânt, având intenția potrivită tradiției evreiești de a unge trupul lui Iisus cu mirodenii și a-l înveli. Au descoperit mormântul gol, giulgiurile înfășurării lui Iisus fiind singure. Un înger le-a spus: „Iisus nu este aici, ci a înviat. Mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru”. Astfel, femeile mironosițe au fost primele vestejitoare ale Învierii. Ele au întâlnit apoi ucenicii, o parte dintre ei crezând, iar alții necrezând, Iisus arătându-li-se în diverse situații.
Mai târziu, în prima duminică, Iisus li s-a arătat și lui Toma, care nu fusese prezent atunci când s-a arătat ucenicilor, spunându-i: „Pune-ți degetul în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios”
Să facem fapte bune
Preotul Gabriel Cazacu le-a transmis credincioșilor un mesaj important.
„Dorim să înviem și noi. Să nu lăsăm pe Iisus singur pe cruce, dar să ne implicăm în fapte bune, de credință, fără de care postul este doar o simplă restricție alimentară.”
Postul este încheiat. Cum culegem roadele acestuia? Prin credință, iertare, îmbrățișare, fapte bune, mâncând cu moderație, evitând risipa alimentară, practicând generozitatea, aducând sprijin celor aflați în nevoie, unor copii, bătrâni îmbolnăviți sau persoane într-un spital.
Conectându-ne cu asistente medicale, descoperim că nimeni nu este singur, având pe Dumnezeu și îngerul păzitor alături. Noi putem fi al doilea înger păzitor, acordând ajutor celor aflați în nevoie. În acest mod, putem să înviem și sufletește.”, a relatat părintele Gabriel Cazacu.
