„Nu am venit ca să mă prezint ca victimă, nici să justific acțiunile mele. Am venit să explic o situație complexă, care a afectat nu doar o companie, ci sute de angajați și mii de călători”, a declarat Dragoș Anastasiu.
Anastasiu a relatat cum, între anii 2005 și 2009, una dintre companiile sale de transport internațional a fost supusă unui control amplu al Poliției Economice, după ce la frontieră au fost observate discrepanțe între numărul de călători și biletele prezentate pentru câteva autocare operate de subcontractanți.
În 2009, Autoritatea Natională Fiscală (ANAF) a început o verificare aprofundată pe cinci ani, prin intermediul unei persoane acuzate în dosarul despre care vorbim acum. Verificarea a durat patru luni. La un moment dat, colegii mei mi-au spus că totul era în regulă din punct de vedere contabil, dar existau probleme cu listele de plăți. Adică sumele plătite către ANAF existau, dar nu se corelau cu evidențele ANAF. Inspectoarea a spus că situația este gravă, dar are o propunere „constructivă”.
Propunerea era aceasta: să suspendăm controlul și să refacem toate evidențele (mii de liste de plăți, pe cinci ani), sau să închidem dosarul imediat și să ne recomande o firmă pentru a face „corecțiile”. Această firmă urma să rezolve problema în câteva luni. Inspectoarea a declarat că are încredere în această firmă, a declarat Anastasiu.
Autoritățile au solicitat toate biletele emise pe parcursul a cinci ani – aproximativ 500.000 – pentru a le compara cu înregistrările Poliției de Frontieră. „Trei persoane au lucrat timp de trei ani la Poliția Economică. TVA-ul nostru a fost blocat, acumulându-se o sumă de peste un milion de euro. În același timp, criza din 2009 făcea ca activitatea noastră să fie deficitară”, a explicat acesta.
La finalul anchetei, concluzia Poliției Economice a fost că nu există dovezi de evaziune fiscală. Cu toate acestea, dosarul a fost trimis spre urmărire penală „deoarece nu se putea închide pur și simplu, după trei ani de muncă”.
O propunere de „rezolvare” din partea ANAF
În 2009, un nou control ANAF a vizat aceeași companie, concentrându-se pe listele de plăți. Anastasiu a declarat că inspectorii au propus două opțiuni: suspendarea controlului pentru a reface documentele sau angajarea unei firme recomandate de ANAF, care „va rezolva neconcordanțele”.
Ulterior, partenerul său de afaceri a semnat contractul cu firma intermediară, care ulterior a fost menționată în rechizitoriul DNA. Anastasiu susține că a urmat o perioadă de negocieri, dar în final compania a fost obligată să refacă toate listele de plăți, constatând că „plătiseră mai mult decât era necesar”.
Ulterior, am înțeles că lucrurile sunt clare în rechizitoriu, deși eu nu l-am văzut la acel moment. Partenerul meu a ajuns la DNA și a făcut denunțul după mai multe luni. În această perioadă, am căutat diverse soluții, dar fără succes. Între timp, colegii mei au refăcut toate listele de plăți, om cu om. Am constatat că existau erori de înregistrare, dar că sumele plătite către stat erau mai mari decât ar fi trebuit. După un timp, au apărut solicitări de excursii din partea funcționarilor ANAF și ai firmei recomandate. Acestea s-au finalizat cu facturi neachitate – un an, doi ani, trei, patru. Aceasta e povestea, a spus acesta.
Facturi neplătite și solicitări de excursii din partea funcționarilor
A menționat că nu avea acces la rechizitoriul în momentul redactării acestuia, dar că este pregătit să își asume deciziile luate atunci, chiar dacă au fost luate „sub presiune și cu gândul de a salva compania și angajații”.
A trebuit să iau o decizie. Riscul era falimentul: sute de angajați, familiile lor și munca a 15 ani de activitate, precum și zeci de mii de călători din Europa care nu s-ar mai fi putut întoarce în România. Am ales să respect propunerea, într-un moment în care restul controlului era în regulă. Partenerul meu a semnat contractul cu firma respectivă, pe una dintre companiile pe care o gestiona el.
