Răspunsul corect pare uneori ambiguu: E mult pentru cei fascinați de personalitatea sa captivantă și talentul său enorm. E puțin pentru cei care știu că viața e doar un pasaj, o călătorie, dar aici, pe Pământ, ne rămâne ”urmele” celor aflați printre noi. În cazul artiștilor, o filmografie, o colecție de cărți sau o galerie de tablouri.
Alain Delon a fost unul dintre cei care au lăsat o moștenire de preț, o amprentă inconfundabilă, și astfel îl putem redescoperi oricând.
Prezentăm astăzi cititorilor un film mai vechi, dar nu din perioada timpurie: La prima notte di quiete (1972), regizat de Valerio Zurlini.
Rimini, orașul în care se desfășoară o dramă profundă
Daniele Dominici (Alain Delon) ajunge la Rimini, venind din depărtare. Se prezintă directorului unui liceu din localitate. Deși are referințe remarcabile, o aură de mister învăluie personajul (un element des întâlnit în filmele cu Delon).
După stabilirea condițiilor angajării, Dominici se integrează rapid în lumea interlopă locală, așezându-se la masă, într-un local, pentru un joc de cărți.
Sosit temporar (pentru 3-4 luni, pentru a înlocui pe cineva) ca profesor, nu dorește să se implice în jocuri politice și le spune încă de la început elevilor că vrea ”doar să le explice frumusețea unui vers de Petrarca”, comentariile sale ulterioare despre socialiști și fasciști creând un val de discuții în rândul elevilor (spune că toți sunt la fel…)
Educat, dar cu metode neconvenționale, profesorul este primit parțial bine, parțial cu rezervă de elevi.
Începe un dialog, în spatele căruia se simte o ”atracție latentă” pentru o elevă de o frumusețe aparte, Vanina Abati (Sonia Petrovna).
Însă, Vanina avea o ”legătură” cu un individ dubios din localitate, un individ foarte bogat, pe nume Gerardo. Apare un prim conflict, pentru că profesorul fusese atras de frumusețea fetei încă de la prima vedere…
Lucrurile vor lua o întorsătură neașteptată după o petrecere la Gerardo, când Vanina va fi pusă într-o situație delicată… Dar și iubita lui Dominici.
Profesorul Dominici va fi ”singur împotriva tuturor”
Ideea ”idolului căzut” își va pune o amprentă profundă asupra evenimentelor ulterioare, iar profesorul devine un fel de ”singur împotriva tuturor”.
Treptat, va fi prins într-o rețea de intrigi, remușcări și situații complexe.
”Prima noapte de liniște” va fi după moarte, atunci când, metaforic vorbind, va urma un somn fără vise…
Este o dramă a incompatibilităților și a căutării unei fericiri iluzorii, care nu poate fi atinsă, asemeni unei iluzii. Totul se destramă lent, se prăbușește ca un castel de nisip.
Un personaj excentric și contradictoriu, Daniele Dominici își putea etala cunoștințele artistice, pentru a apoi intra ușor în lumea compromisă a cartoforilor și a prostituatelor, a cărei decadență este surprinsă fără menajamente de Zurlini. Eroul său nu aparținea acelei lumi, era diferit, și își propunea nu doar cucerirea Vaninei, ci și salvarea acesteia de la o pierzanie spre care se îndrepta rapid, făcând sacrificii pentru o prosperitate materială.
Un film care oscilară între acțiune și meditație
Oscilând între film de gangsteri și poveste de dragoste, între acțiune și introspecție, între suspans și dialoguri inteligente, filmul ”La prima notte di quiete” nu e simplu. Abordează teme sensibile, precum idealul în viață și sacrificiu, libertatea și captiviarrea, moralul și imoralul, alegerile cotidiene și aspirația spre mântuire, într-o serie de evenimente captivante. Eroul este greu de definit – de la discuții erudite trecea rapid la poker -, dar, spre deosebire de alții, avea un suflet. Aceasta îi va defini traiectoria în acest joc complicat cu mafioți, profesori și femei frumoase – dar poate, îi va oferi o salvare în eternitate, după ce se definise ateu.
Cu cadre melancolice și replici sugestive, cu personaje confruntate cu probleme existențiale, ”Prima noapte de liniște” e un film pentru iubitorii de stare de spleen și cine doresc să înțeleagă mai multe despre această stare – sau pur și simplu pentru cine caută o experiență plină de melancolie, tristețe și lecții de viață. Iar în rolul principal îl vedem pe Delon, pătrunzător, enigmatic, profund, un actor care evoluează constant.
