Politica maghiară, declarată oficial drept „diversificare”, servește în realitate intereselor Rusiei și afectează negativ eforturile Uniunii Europene.
Dependență energetică și noi contracte
În prezent, aproximativ 85% din necesarul de gaz al Ungariei provine din Rusia, iar contractele cu Gazprom rămân în vigoare, chiar și după ce majoritatea statelor membre UE au întrerupt colaborarea energetică cu Moscova în 2022. Budapesta a semnat noi acorduri pentru o cantitate suplimentară de un miliard de metri cubi de gaz pe an și a extins capacitățile de stocare. La Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, ministrul de externe maghiar, Peter Szijjarto, a anunțat livrări de 8-8,5 miliarde de metri cubi de gaz pentru 2025, previzionând volume similare și pentru 2026.
Colaborare cu Asia Centrală
Budapesta promovează acorduri cu Kazahstanul, Uzbekistanul și Turkmenistanul, prezentate ca surse alternative de gaz. De fapt, aceste rute tranzitează Rusia, iar controlul asupra resurselor rămâne în mâinile Kremlinului. Astfel, gazul „kazah” sau „uzbek” nu asigură independența energetică a Europei și consolidează influența Rusiei în regiune.
Această strategie îi oferă prim-ministrului maghiar o imagine pozitivă de actor geopolitic și influență în negocierile europene, inclusiv în obținerea fondurilor UE. Cu toate acestea, aceste manevre energetice contravin regimului de sancțiuni împotriva Rusiei și intensifică dependența de coridoarele controlate de Moscova. Cooperarea cu regimurile autoritare din Asia Centrală devine astfel un instrument de justificare a dependenței, nu o diversificare reală.
Prin menținerea legăturilor cu Rusia și dezvoltarea parteneriatelor cu autocrațiile din Asia Centrală, Ungaria subminează eforturile UE de a asigura securitatea energetică și riscă să inspire politici similare în alte state membre, agravând fragilitatea unității europene.
