Într-o emisiune transmisă în direct de Gândul, profesor universitar doctor Dan Dungaciu, analist, sociolog și geopolitician, a discutat despre vulnerabilitatea securității naționale a României și dependența față de statele NATO. A subliniat lipsa unei strategii naționale clare de apărare, în contextul conflictelor și amenințărilor din spațiul est-european.Află aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu afirmă că România nu deține o garanție reală de securitate națională pentru a descuraja eventuale intervenții militare pe teritoriul țării, din cauza incertitudinii privind intervenția partenerilor NATO în astfel de situații.
„Încă nu ni s-a clarificat foarte bine soluția de securitate pentru România. Ideea că „trebuie să ne apărăm singuri, să ne dezvoltăm armata” este doar o iluzie. Am intrat în alianțe cu NATO și cu Statul Uniter, Statele Unite, având conștiința clară pentru a obține relevanță și ceea ce se numește descurajare (deterrent). Conceptul de deterrent înseamnă că nu excepțional arătăm mușchi la frontieră, ci că avem parteneri dispuși să intervină pentru noi în cazul unei amenințări. Aceasta este esența de deterrent, nu să arătăm forță singuri sau să ne bazăm pe protecție doar din partea noastră, mai ales dacă zona este protejată de către state mai puternice. Dacă această protecție va fi asigurată numai de români, consecințele de descurajare față de Federația Rusă vor fi semnificative.”
În plus, analistul evidențiază că ideea că România s-ar putea apăra singură reprezintă, de fapt, o iluzie periculoasă. Dungaciu menționează situația precară a industriei militare românești, pe care o consideră insuficient dezvoltată pentru a face față unei eventuale agresiuni ruse, accentuând dependența țării de alte puteri pentru asigurarea securității.
„Suntem într-o criză de securitate fără precedent, o situație care reflectă incompetența noastră în domeniu. Ce va face România în viitor, doar prin noi înșine? Evident, aproape nimic. Construirea apărării naționale presupune dezvoltarea industriei de apărare și utilizarea instrumentelor deja existente pentru a atinge obiectivele de securitate. În prezent, situația este ca un pui de găină cu gâtul tăiat, care aleargă haotic și lasă urme, dar în esență nu mai poate realiza nimic concret.”
