În timp ce publicațiile independente scarsonează abuzurile asupra soldaților ruși de pe frontul ucrainean – inclusiv împușcări pentru refuzul de a ataca inamicul sau din cauza consumului excesiv de alcool în tranșee – dezertările devin o realitate frecventă în armata lui Putin. HotNews a discutat cu Ivan Chuveliaev, reprezentant al organizației „Idite Lesom” („Pierde-te”), care, din afara Rusiei, depune eforturi pentru a sprijini cât mai mulți oameni să scape de război. Sprijinul constă în consultanță juridică pentru evitarea semnării unui contract cu armata, precum și asistență la frontieră pentru a fugi din țară.
- „Întrebarea esențială este dacă persoana este pregătită pentru decizii decisive. Noi nu putem interveni în locul lor și nici nu putem ascunde oamenii în Rusia”, explică Ivan Chuveliaev în interviul pentru publicul HotNews.
Ivan Chuveliaev (40 de ani), originar din Sankt Petersburg, a fost până în 2022 critic de film și specialist în artă. După începerea conflictului din Ucraina, a părăsit Rusia, fiind acum activ în cadrul organizației „Idite Lesom”, care ajută militari ruși să evite mobilizarea. El relatează că organizația primește zilnic solicitări de la 3-4 bărbați care cer protecție pentru a evita convocarea militară. „Până acum am asistat peste 2.500 de dezertori”, afirmă Ivan Chuveliaev.
Între timp, militarii ruși povestesc despre execuții dramatice: soldații sunt împușcați pe loc pentru refuzul de a participa la atacuri sau din cauza intoxicației cu alcool în tranșee.
O anchetă extinsă realizată de publicația independentă „Viorstka” relevă o creștere a violenței interne în armata rusă, motivele crimelor fiind tot mai diverse, precum conflicte personale între ofițeri și soldați sau refuzul de a plăti „taxele” impuse de superiori. Jurnaliștii au colectat sute de mărturii despre execuții și torturi comise de comandanți asupra propriilor soldați.
„Orice persoană, oricând, se poate trezi cu un contract semnat”
– Există o estimare a numărului de contracte militare semnate forțat de ruși?
– Ivan Chuveliaev: De la începutul activității noastre, în octombrie 2022, am reușit să sprijinim peste 2.500 de persoane care au dezertat. Creșterea numărului a fost relativ uniformă din 2022 până în prezent. Suntem contactați zilnic de trei sau patru oameni dispuși să evadeze. Multe dintre aceste persoane aleg să plece din țară pentru a evita încarcerarea, urmărirea legală sau a fi trimiși înapoi pe front.
Pot afirma că în niciun caz persoanele care ne-au cerut ajutorul nu au semnat voluntar contracte cu armata.
Dacă cineva susține că a semnat de propria voință, asta indică probleme financiare serioase. Astfel de indivizi pot fi identificați în bazele de date cu restanțieri la credite sau cu probleme legate de microcredituri, pensii alimentare sau combinații ale acestor situații.
– Există persoane pe care nu ați reușit să le sprijiniți?
– Ne preocupăm să intervenim în cazul majorității. Problema se referă doar la dacă persoana e dispusă să întreprindă pași hotărâți. Noi nu putem fugi în locul lor, nici ascunde oamenii în Rusia etc.
Fiecare dezertor are la dispoziție două alternative: să părăsească țara, fiind dat în urmărire de poliția militară și, dacă e prins, să fie trimis înapoi la front, sau să fie condamnat la închisoare pentru 15 ani, deși această opțiune este rar aplicată.
Totuși, nu toți sunt pregătiți să plece din Rusia; unii nu dispun de economii, experiență sau resurse pentru a începe o nouă viață într-o altă țară, peste noapte, fără garanții sau planuri. Nu au nimic de fapt.
De aceea, nu este o chestiune de succesul nostru, ci de lipsa infrastructurii reale – posibilitatea de a fugi sau de a se ascunde în siguranță pe teritoriul Rusiei nu există pentru mulți dintre ei.
„Legalitatea este concepută pentru Putin, nu pentru cetățeni”
– Cum este cadrul legislativ din Rusia în privința protecției celor care doresc să evadeze obligațiile militare?
– Din punct de vedere legal, sistemul nu favorizează în niciun fel protestatarii. Dimpotrivă, legislația este concepută pentru a facilita obligarea și constrângerea oamenilor să semneze contracte militare.
Cadru juridic nu permite contestarea deciziilor de mobilizare sau a semnării contractului. Legea prevede infracțiunea de „părăsire neautorizată a unității” sau „neexecutarea ordinului” și, evident, aceste articole sunt aplicabile. Contractul are durată nedeterminată.
Decretul de mobilizare a fost semnat de Putin, în timp ce decretul de încetare a mobilizării nu a fost emis. Practic, cadrul legislativ servește exclusiv intereselor lui Putin, nu cetățenilor.
– Cum povestesc oamenii despre condițiile în care sunt obligați să semneze contractul?
– Persoanele chemate la serviciul militar nu au alternativă: fie semnează, fie riscă închisoarea. Cei trimiși în penitenciar fie acceptă, fie vor fi trimiși din nou pe front, dacă sunt prinși. Dacă ajung în structurile Ministerului Apărării, devin automat victime ale sistemului.
Așa încât, orice persoană poate ajunge, oricând, să semneze un contract, chiar și persoanele cu afecțiuni grave, probleme de sănătate sau dizabilități, dacă le sunt impuse.
Există cazuri în care refuzăm sprijinul: pentru cei condamnați penal pentru infracțiuni grave, cum ar fi omorul sau violul, nu putem interveni. Le comunicăm: „Ne pare rău, nu putem ajuta.”
Nici cei din gruparea Wagner nu pot fi ajutați, fiindcă voluntar au ales să servească într-o firmă de mercenari. Ei nu pot pretinde că au fost înșelați sau păcăliți să participe la război. În general, evităm discuțiile cu asemenea indivizi, dar uneori trebuie să le oferim explicații. Nu consider că are sens să dezbătem cu ei.
În toate celelalte cazuri, sprijinul este posibil. Oricine are dreptul să ignore legile Federației Ruse și să caute o nouă viață în afara țării. Dreptul la viață și libertate este fundamental.
Evaluarea sprijinului populației ruse pentru război
– Cum evaluați procentul rușilor care sprijină cu adevărat agresiunea din Ucraina? Credeți că această percepție s-a schimbat din februarie 2022?
– Nu pot cuantifica sprijinul real, similar cu modul în care în alte state democrate există susținere pentru anumite personalități sau politici, însă în Rusia, majoritatea nu susține cu adevărat acest război. Opinie generală este că oamenii sunt indiferenți față de conducere și nu o susțin pe larg. E ca și cum întrebăm câți locuitori ai Coreei de Nord aprobă politica lui Kim Jong Un: cu siguranță aproape toți, dar probabil că aproape nimeni nu susține cu adevărat.
În Rusia, nu există un sistem democratic, nu există alegeri libere și opiniile populației sunt greu de evaluat. Poate doar să presupunem că majoritatea nu susține războiul, ci trăiesc cu el în mod pasiv, încercând să supraviețuiască. În fond, rușii nu au fost întrebați oficial dacă sprijină sau nu această acțiune militară.
Este ca și cum ai întreba un pacient cu cancer dacă susține boala sau o percepe în mod conștient. Nu are o opinie, doar trăiește cu ea și încearcă să o suporte. Așa se comportă și mulți dintre ruși în fața războiului: îl suportă, dar nu-l aprobă în mod activ, încercând să supraviețuiască în condiții grele. În aceste vremuri, încercăm să păstrăm intenționat umanitatea în limitele posibile.
Narațiunea publicației „Viorstka” despre criminalitatea militarilor
Publicația „Viorstka” a identificat 101 militari, numiți „anulatori”, implicați în uciderea camarazilor, motivele fiind legate de refuzul de a executa ordine sau de atitudinea personală.
Aproape toți sunt comandanți, de la nivel de pluton până la grupuri mari, precum regiment sau divizie. În peste 60 de cazuri, au fost depistate identitățile complete, inclusiv nume, vârstă, grad militar și localitate, confirmate de cel puțin două surse independente.
Vârsta medie a ofițerilor implicați este de aproximativ 40 de ani. În rândurile lor se află și militari decorati cu distincții, inclusiv cinci „Eroi ai Rusiei”. Conform cercetărilor „Viorstka”, cel puțin 150 de soldați au fost uciși de acești comandanți, însă cifra reală a victimelor ar putea fi mult mai ridicată.
Se susține că multe crime sunt mascate sub pretextul unor „atacuri sinucigașe” sau misiuni deliberat periculoase. De la începutul războiului, Procuratura Militară Principală a Rusiei a primit peste 12.000 de sesizări privind abuzuri și represalii asupra militarilor, însă cele mai multe cazuri nu au fost investigate.
Există o interdicție tacită de a investiga acțiunile comandamentelor de pe front, afirmă sursele. Până în prezent, s-au deschis doar zece cazuri penale, și cinci ofițeri au fost condamnați. În 2023, numărul plângerilor a crescut accelerat, cu peste 23.600 de solicitări pentru dispariții și încălcări ale drepturilor militarilor, majoritatea rămânând fără răspuns.
