Muzicianul care a învățat o caracatiță să cânte la pian în 6 luni, cel mai mare pianist al mării

Mattias Krantz este un pianist suedez care a reușit să pregătească o caracatiță pentru a interpreta la pian, în doar șase luni. El a documentat întregul proiect pe platforma YouTube, iar recitalul final a adunat peste 6 milioane de vizualizări.

„Nu-mi vine să cred că stau aici și cânt cu o caracatiță”, a declarat Krantz pentru The Washington Post.

Caracatița, denumită Takoyaki, a ajuns la Mattias Krantz în luna martie, după un zbor de cinci ore dintr-o pescătorie din Portugalia.

„O să fii cel mai mare pianist pe care marea l-a cunoscut vreodată”, i-a spus Krantz caracatiței atunci.

De la început, s-au creat speranțe mari, chiar dacă unele păreau nerealiste. În aproape șase luni, Krantz își dorea ca Tako, așa cum i-a zis, să învețe să cânte la pian atât de bine încât să poată interpreta „Under the Sea” și tema din filmul „Jaws”.

Krantz, care de obicei realizează videoclipuri pe YouTube în care cântă la instrumente modificate, și-a dorit dintotdeauna să învețe un animal să cânte la pian, considerând caracatițele cele mai potențiale, datorită celor opt tentacule care pot acționa independent, datorită neuronilor lor.

Proiectul său, evident, a fost unul dificil, necesitând sute de ore de muncă, multă răbdare și creativitate pentru a atrage interesul caracatiței față de pianul din acvariu.

„Probabil a fost cel mai dificil lucru pe care l-am făcut vreodată, dar și cel mai provocator, dar și cel mai reușit. Niciodată nu m-am simțit atât de implicat”, a spus muzicianul în vârstă de 28 de ani, pentru sursa citată.

Pasul 1: câștigarea încrederii caracatiței Tako

Inițial, când a introdus creatura în acvariu, Tako s-a ascuns după pietre și nu a mâncat crabii și midiile mici aduși de Krantz din coasta de sud a Suediei. În ziua următoare, a început să se simtă mai în siguranță și a început să se hrănească. Apoi, Krantz i-a dat o sarcină simplă pentru a evalua dacă era pregătită pentru provocarea pianului: să ia capacul de plastic de pe un borcan cu crab și creveți. După aproximativ trei zile, Tako a trecut această probă.

Ulterior, Krantz a proiectat o tastă de pian pe computer, a realizat-o în 3D și a plasat-o în acvariu. Când Tako a atins tasta a doua zi, Krantz i-a oferit o recompensă. Însă, pentru a o învăța că tastiera produce sunet, Krantz a adăugat un levier alb pe care Tako și-a însușit tentaculele și a tras pentru a produce sunetul (Tako a mai rupt de câteva ori tasta de pe suport și a ascuns-o sub pietre).

Pasul 2: Învățarea caracatiței că pianul emite sunete

Krantz a construit pentru caracatiță un pianist cu 15 clape, proces vizionat atent de Tako, care își apăsa corpul de sticlă. Însă, atunci când a plasat pianul în acvariu, Tako s-a așezat pe el, evitând să cânte, determinându-l pe Krantz să inoveze metodele de antrenament.

Inițial, a adăugat un difuzor subacvatic albastru, ce permitea caracatiței, cu auz slab, să perceapă vibrațiile atunci când apăsa o tastă. Tako a început să apese note aleatorii, dar Krantz dorea ca aceasta să apese anumite taste pentru a forma o melodie.

A adăugat simboluri pe tastele dorite: cercuri, cruce, dungi. Tako nu a reacționat la acestea, însă s-a arătat interesată de imagini, precum un crab portocaliu de pe taste. Totuși, nu punea accent pe cântat.

Singurul lucru care părea să-i capteze atenția era mișcarea: când se forma o bulă în acvariu, Tako o urmărea interesată.

Krantz a folosit sârmă de pescuit pentru a mișca levierul tastelor dorite. În ciuda faptului că Tako s-a jucat cu sârmele ca pe o harpă, metoda a avut succes, întrucât caracatițele sunt atrase de mișcare, considerând-o semnal de pradă.

După o săptămână, Tako a cântat două note consecutive, iar după două săptămâni, a reușit să combine două note simultan. În continuare, după aproape patru luni de antrenament, Tako a atins un plafon, remarcă Antena 3.

Așa cum era de așteptat pentru o caracatiță, Tako nu s-a concentrat doar pe învățarea instrumentului. Ea își înfășura tentaculele în jurul camerei GoPro din acvariu, stropea antrenorul de pian cu apă și, într-un caz, chiar a evadat din acvariu, ascunzându-se într-un dulap.

La un moment dat, Krantz a început să își piardă speranța că Tako va putea stăpâni cântatul, însă aceasta părea să urmărească pianul plasat lângă acvariu, părea interesată să cânte la ora antrenamentului, ora 18:00, conform spuselor lui Krantz. Așa încât a încercat o nouă metodă.

„Singurul lucru de care sunt cu adevărat sigur este perseverența extremă”, a spus Krantz.

Pasul 3: identificarea strategiei eficiente

La începutul lunii august, a introdus un tub acrilic în acvariu, cu un crab, preferata lui Tako, așezat în partea de sus. Când Tako apăsa o tastă, Krantz cobora crabul mai aproape de fundul tubului, numind dispozitivul „ascensorul de crab”.

Văzând crabii apropiindu-se după apăsarea unei note, Tako devenea mai motivată să cânte. În câteva săptămâni, Krantz oferea crabii doar după ce Tako apăsa șapte sau opt taste consecutive.

Astfel, în mijlocul lui august, Krantz începea să cânte acorduri la chitară și să miște tastele pentru ca Tako să le reproduce, interpretând împreună. Recompensa era oferită fiecărei performanțe reușite.

Deși nu a reușit să îl învețe pe Tako să apese tastele în mod constant și precis, caracatița cânta la „Baby Shark”, chiar dacă nu respecta ritmul, conform spuselor lui Krantz. Sunetele uneori sunau bine, alteori nu.

Opinie științifică despre această experiență

Specialiștii în biologie marină susțin că probabil Tako nu era conștientă că interpretează la pian, fiind motivată de recompensele alimentare. Caracatițele sunt ființe foarte inteligente: își schimbă culoarea, construiesc adăposturi, utilizează arme improvizate, aruncă obiecte și eliberează cerneală pentru a se apăra, însă…

„Caracatița nu percepe ritmul. Nu înțelege tempo-ul. Ea doar face pașii pentru a obține crabii”, a explicat Jenny Hofmeister, specialist în biologie marină.

Ea afirmă că învățarea unei caracatițe să cânte perfect la pian este aproape imposibil.

Totodată, Krantz menționează că a câștigat și un prieten, păstrând-o pe Takoyaki, al cărei nume înseamnă „caracatiță la grătar”, ca animal de companie.

Caracatițele trăiesc în mod obișnuit un an sau doi, însă Krantz afirmă că Tako, care are acum aproximativ 14 luni, doarme de cele mai multe ori în timpul zilei. Totuși, nu a întrerupt exersarea abilității sale unice, cântând la pian o zi da, o zi nu, impresionându-și în continuare pe Krantz cu interpretările sale.

VIDEO – din platforma YouTube/Mattias Krantz