În ultimul număr (decembrie a.c.) al revistei de cultură universală „Constelații diamantine”, Nicolae Mareș, sub titlul „Fost-am în preajma unui sfânt de origine românească”, le oferă cititorilor o evocare emoționantă a întâlnirii din 1993 cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, Suveranul Pontif primindu-l la Vatican pentru a-i înmâna un volum din creațiile sale poetice, traduse în limba română.
Un istoric complet documentează „colonizarea regiunilor poloneze cu păstori români, precum și modul în care au funcționat comunitățile românești”, iar „numele de Wojtyla, cu variații de ortografie și probabil de pronunție, este frecvent întâlnit în documentele din Evul Mediu polonez, în zonele în care au trăit coloniști valahi”.
Astfel, în arborele genealogic al Papei se pot identifica rădăcini românești.
Complexitatea existenței umane și destinul efemeredei numite om în vastitatea universului reprezintă din nou o sursă de reflecție pentru Doina Drăguț, care, în poezia „Forma zborului”, redă aventura spiritului într-o lume materială cu un ton poetic: „Vin dintr-o lume haotică, finit infinit locuită/înaintez fără scop și mă întorc zadarnic, prinsă-n cercul/mișcător al ochiului de lumină/timpul pare suspendat și înconjurul concentrat/doar într-un punct”.
Și încă: „stau în răgazul unei cumpene/și nu mai e loc decât pentru trupul meu/nu pot să trec pentru că praguri se ridică în jur”, pentru a ajunge la o transformare (și conturare) de ordin metafizic: „aduc depărtarea aproape de mine și o micșorez până devine punct/întârzierea o întind până la orizont, apoi umplu totul în jur”.
Mihai Caba rememorează figura scriitoarei române Hortensia Papadat-Bengescu, autoarea cunoscutului roman „Concert din muzică de Bach”, o personalitate emblematică a literaturii autohtone interbelice, sub titlul „Hortensia Papadat-Bengescu, „cea mare europeană“ a romanului românesc interbelic”.
Marele critic George Călinescu a avut, pe lângă observații critice, aprecieri remarcabile la adresa scriitoarei, afirmând, printre altele, că „Așa cum este, H-a P.-Bengescu merită să ocupe un loc de frunte în stima criticii” (…) și „H-a P.-Bengescu are însă structura unei mari scriitoare, iar opera ei conține, prin aceasta, o valoare exemplară, depășind alte opere mai puțin reușite la nivel inferior”.
Se oferă apoi cititorului date biografice importante despre cea care a lăsat o amprentă deosebită și valoroasă asupra literaturii timpului, încheind cu o cugetare a autoarei, o invitație la lectură și astăzi: „Și încă mă simt ca o carte deschisă pe care o răsfoiți”.
Un portret al marelui compozitor Gustav Mahler, precum și o interpretare a operei sale sunt prezentate de Marin I. Arcuș în articolul „Gustav Mahler sau cum exprimă muzica idei”. Semnatarul arată că Mahler a fost un exponent al romantismului târziu, evidențiind că acesta „s-a manifestat complet și complex în perioada în care muzica europeană era dominată de geniile wagnerian și shönbergian” – ceea ce reprezintă o realizare în sine.
Furnizând cititorilor informații esențiale despre biografia compozitorului și dirijorului austriac (incluzând și unele respingeri sau nerecunoașteri din partea criticii de respect, fenomen care astăzi poate părea comic sau lipsit de sens – n.n.), autorul creează un portret complet al unei mari personalități din lumea muzicii – similar altor genii neînțelese.
Un portret captivant al poetului american Edward Estlin Cummings este prezentat de Ion Popescu-Brădiceni, intitulat „Poemele erotice ale lui E.E. Cummings, între plăcere și magie”.
Aflat pe o zonă care astăzi ar avea succes mai ales prin elemente senzoriale și interzise, poetul, pictorul, eseistul și dramaturgul de peste Ocean a fost o personalitate complexă.
„E.E. Cummings este hermetic, anti-sentimental, intelectualist, adept al analizei textului, uneori din plăcerea jocului lingvistic al semnificațiilor, alteori pentru a crea «noua limbă»”, notează criticul.
Se oprește apoi asupra comentariilor unor personalități literare celebre despre Cummings, precum Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Stoenescu sau Mircea Ivănescu.
„E.E. Cummings produce poezie „cu o îndrăzneață sofisticare și controlată magie”; cu o „îndesare ovală de plăcere ascunsă”, acest text poetic poate avea aspectul unui cuarț șlefuit sau poate fi „dezbrăcat de metamorfozele dure”, observă criticul, întrebându-se: „Cărțile erotice sunt oare și ezoterice? Există o mistică interzisă a textului absorbit de propria-i extază?”.
O recunoaștere a valorii unui autor de anvergură, care îmi amintește de faptul că și alți autori americani, cu subtilitate deosebită, au fost adesea raportați doar la sfera senzaționalului sau a literaturii erotice, în realitate având și alte creații de o profunzime și finețe spirituală (mă refer la Henry Miller).
Un remarcabil eseu despre semnificația și natura existenței umane ne este oferit de Lucian Ciuchiță, intitulat „Ce este viața?”.
„Este viața o realitate? Sau o iluzie atât de bine concepută încât chiar și ideea de «real» devine o glumă cosmică?”, întreabă autorul încă de la început.
Pornind de la teoria budistă conform căreia viața ar fi o iluzie și explorând concepte moderne precum Matrix, Ciuchiță face reflecții profunde: „Minciuna vieții este poate cea mai frumoasă formă de adevăr la care avem acces”. Sau: „Sau poate viața este o parabola. Un text sacru scris de o inteligență străină nouă, în care fiecare suferință devine un vers, fiecare clipă de iubire o paranteză divină, iar fiecare moarte – un semn de punctuație”.
Este adevărat. Lipsa de percepție asupra dincolo de limitările existenței terestre nu înseamnă că nu există nimic dincolo de această limită. De altfel, nici creștinismul nu se îndepărtează de această idee, deoarece în Crez se scrie „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”, iar în Evanghelii se spune că „Regatul meu nu este din această lume”.
La final, autorul concluzionează: „În ultimă instanță, viața nu este nici minciună, nici adevăr. Este o experiență”.
Publicația este ilustrată cu reproduceri ale picturilor artistului Sișu Vicențiu, căruia Filip Tudora îi dedică un portret la final, intitulat „Picătură de pictură”.
Semnează: Ioan Păunescu, Simion Felix Marțian, Al. Florin Țene, Florentin Smarandache, Vasile Moga, Christian W. Schenk, Mădălina Virginia Antonescu, Ion Constantin, Timur Chiș, Livia Ciupercă, Adrian Manea, Ion Nălbitoru, Mariana Zavati Gardner, Ioan Gâf-Deac, Carmen Manea, Petru Ababii, Carmen Stoianov, Răzvan Lupu, Marian Sadoveanu, Constantin E. Ungureanu, Ioan Voicu, N. Grigorie-Lăcrița.
Autor Mihai Gîndu
