Pe măsură ce timpul trece și procesul de schimbare a regimului în Venezuela întârzie, devine din ce în ce mai evident că evenimentele au fost o lovitură de stat, afirmă profesoara universitară Caterina Preda într-un interviu pentru publicația HotNews. Ea subliniază că administrația americană discută prea puțin despre un aspect fundamental: dacă și când vor fi organizate scrutinuri libere pentru populația venezueleană. Preda analizează motivele pentru care intervenția SUA în Caracas nu a avut scopul instaurării unui regim democratic, ci de a avea un partener de discuții cât mai favorabil în Venezuela.
- Caterina Preda este doctor în științe politice și profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. A realizat stagii de cercetare doctorală la Institut des Hautes Études de l’Amérique Latine – Paris 3 și la Santiago de Chile. Temele sale de cercetare includ politicile culturale în dictaturi și democrații, predând cursuri precum „Politică și societate în America Latină” și „Probleme de securitate în America Latină”.
„Chiar dacă Nicolas Maduro a fost capturat și reținut de SUA, regimul de la Caracas poate rămâne funcțional”
– HotNews: Care sunt cele mai probabile scenarii pentru următoarele săptămâni în Venezuela?
– Caterina Preda: Cred că în primul rând trebuie să așteptăm să vedem evoluția evenimentelor. În prezent, este clar că regimul de la Caracas nu a fost înlăturat. A fost vorba doar de dispariția din distribuția de putere a lui Nicolas Maduro și a soției sale, care a avut un rol politic important chiar înainte de Maduro însuși.
Acest fenomen nu e unic. La fel s-a întâmplat în Paraguay, în 1989, când tranziția la democrație a fost de fapt una limitată, deoarece doar Stroessner, aflat la putere din 1954, a fost înlăturat într-o lovitură de stat orchestratată de socrul său, general de armată. Restul sistemului, adică partidul aflat și astăzi la putere în Paraguay și armata, a rămas intact.
Acest exemplu demonstrează că astfel de tranziții nu duc întotdeauna către o democrație completă și liberală. Speranța era ca sfârșitul regimului Maduro să conducă la o democratie în care cetățenii își aleg propriul președinte; însă în realitate, după alegeri, Maduro a fost desemnat din nou președinte, deși opoziția îl revendica pe Edmundo Gonzalez.
Primul scenariu este ca regimul să supraviețuiască sub o altă figură, precum Delcy Rodriguez, de exemplu, în detrimentul reprezentanților armatei, deținătorii reali ai puterii militare.
„Puterea a rămas în mâinile aceleași facțiuni, chiar dacă Maduro a fost înlocuit”
– Delcy Rodriguez nu reprezintă o forță militară?
– Nu. Diosdado Cabello este actualul ministru al Apărării și, anterior, a fost numărul doi în regimul lui Chavez și o figură de bază a regimului Maduro, fiind apropiat de acesta. După numirea lui Rodriguez de către Tribunalul Suprem din Caracas, armata, sub controlul lui Padrino, și-a manifestat sprijinul pentru actuala conducere, dar scenariul paraguayan indică faptul că a fost o lovitură de stat clară. Cineva l-a trădat pe Maduro, deoarece controlul rămâne în mâinile aceleași grupări.
„Este important să monitorizăm evoluțiile din Cuba”
– Există riscul escaladării conflictului, având în vedere amenințările recente ale SUA vis-a-vis de Columbia, iar președintele Gustavo Petro a trimis trupe la granița cu Venezuela?
– Nu pot spune cu certitudine. Consider că aceste acțiuni au o componentă ideologică. Columbia este cel mai fidel aliat al SUA în America Latină încă de acum 26 de ani, fiind susținută financiar de Washington prin planul pentru Columbia. Aproape 8 milioane de columbieni au emigrat în această țară, iar relațiile cu Venezuela s-au normalizat recent, fiind prioritare pentru ambele părți. Declarația lui Trump trebuie interpretată în contextul acestei dinamici regionale. Este esențial să urmărim evoluțiile din Cuba, care are o relație strânsă cu Venezuela, la nivel de susținere reciprocă între regimuri.
„Intervenția bilaterală a administrației Trump este unică în istorie”
– Care este scopul principal al acțiunii președintelui Trump în Venezuela și regiune în general? Pot fi identificate antecedente în politica americană în America Latină? Se distinge această abordare de cea a președinților anteriori? – Este o acțiune fără precedent, deoarece până acum doar președintele nu a fost extras, iar regimul a rămas în funcție. În 1989, intervenția în Panama l-a înlăturat pe Noriega, dar această situație s-a diferențiat. Operațiunea este considerată unică în istorie, fiind realizată de forțe speciale ale CIA.
De-a lungul timpului, intervențiile directe ale SUA în America Latină au fost frecvente, implicând prezența în Republica Dominicană, Haiti, Cuba și Panama, inclusiv în controlul acestor teritorii.
„Dispariția Rusiei din joc e surprinzătoare”
Americanii au o istorie îndelungată de intervenții, ceea ce explică reticența elitelor latino-americane față de implicarea SUA. Politica lui Trump pare să indice o abordare mai autoritară, vizând consolidarea controlului în interiorul sistemului politic al SUA, mai degrabă decât promovarea democrației liberale în Venezuela. Relația cu China trebuie abordată în contextul intereselor economice, nu numai ideologice, iar sprijinul Rusiei în Venezuela continuă să fie relevant, chiar dacă implicațiile externe se modifică.
„Navele americane sunt încă pe poziție, nu s-a încheiat acțiunea”
– Rusia și-a retras influența din Venezuela după acțiunea americană?
– Nu neapărat. Măsurile întreprinse în ultimele luni, inclusiv deplasarea navelor și atacurile asupra traficanților de droguri, indică o continuare a intervenției și o intenție de a menține presiunea.
„Tranziția la putere este în curs, dar rămâne în interiorul ecosistemului regimului Maduro”
– Lidera interimară Delcy Rodriguez a avut inițial o reacție critică, dar ulterior a manifestat deschidere pentru colaborare. Ce evoluții putem anticipa din partea acestei figurii? Se va conforma solicitărilor din partea administrației Trump?
– Modelul paraguayan reflectă această situație: o tranziție de putere între Maduro și Rodriguez, menținând elementele esențiale ale regimului, cu presiuni pentru monopolizarea resurselor petroliere de către companii americane.
Astfel, se urmărește, în principal, privatizarea și exploatarea petrolului de către companii din SUA, o practică deja istorică în Venezuela din urmă cu peste un secol.
„Scopul administrației Trump nu este instaurarea unui regim democratic, ci controlul asupra regimului”
– Ar fi fost mai sigur pentru Trump să o nominalizeze direct pe lidera opoziției, Corina Machado? De ce nu s-a optat pentru această variantă? – În primul rând, nu cred că este în competența externă să numească lideri în alte state. Dacă Trump ar fi urmărit cu adevărat o politică de democratizare, ar fi exprimat încurajarea pentru revenirea la alegeri libere și regim democratic. În schimb, mesajele indică faptul că intenția este să mențină controlul, nu să instaureze democrație.
Implicarea directă a SUA, prin sprijin pentru anumite figuri, denotă un interes de a negocia termenii celui de-al doilea regim, mai degrabă decât de a instala o conducere legitimă democratic. Aceasta relevă o politică de realizare a unui interlocutor facil pentru Washington.
„Nimeni nu discută despre organizarea alegerilor”
Situația este foarte complexă. Nu se știe dacă lidera opoziției în exil, Machado, se află în Venezuela sau a rămas în străinătate. Se presupune că ea a fost scoasă din țară de autorități americane, dar nu există informații clare despre locație actuală. În cazul în care liderii opoziției nu se află în interiorul țării, influența lor este limitată. În plus, oamenii obișnuiți, exasperați de represiunile de anul trecut, așteaptă, cum mulți venezuela au ieșit în stradă anterior, dar acum rețin frica. În același timp, opoziția și cetățenii sunt în așteptare, fără a cunoaște planuri clare privind alegerile sau tranziția democratică.
– Credeți că opoziția venezueleană poate să capitalizeze această criză?
– Opoziția a obținut câștiguri în alegerile din 2024, însă pentru a prelua efectiv puterea trebuie să se asigure că regimul se prăbușește complet, iar forțele armate renunță la control. În istoricul tranzițiilor, acest lucru implică de obicei acorduri de amnistie sau alte forme de compromis. În actualitate, nu se discută despre aceste opțiuni, iar atenția este concentrată pe evoluțiile politico-militare, mai puțin pe procesul de tranziție democratică.
„Singura cale legitimă pentru o rezolvare a crizei din Venezuela este un proces democratic”
– Având în vedere situația actuală, este posibilă o tranziție spre democrație? Știm că oamenii lui Maduro continuă să exercite influență.
– Eu cred și sper că da. Consider că această cale este singura legitimă pentru a ieși din impasul în care s-a aflat Venezuela în ultimii ani, din cauza regimului socialist de secol XXI, descris adesea ca „socialismul chavist”. Evoluțiile nu pot fi anticipate cu certitudine, deoarece depind de multiple factori necunoscuți și imprevizibili.
De ce nu ies venezuelenii în stradă? „Nici opoziția nu a chemat”
– Cum este perceput acest moment de către populația venezueleană? Teatrul de stradă lipsește în acest moment, fiind doar protesters exilați, din cauza represiilor. Există riscul unor confruntări interne?
– Cred că populația e în așteptare. O dictatură, chiar dacă a dus la exilul a 25% din populație șimenține în închisori mulți opozanți, are un control strict asupra societății. Oamenii știu ce li se întâmplă și, în plus, opoziția nu a inițiat o mobilizare clară. Presiunea publică a fost constantă în trecut, dar represaliile au fost dure. La această etapă, mulți aleg să se retragă și să se concentreze pe viața de zi cu zi. Cei care au sărbătorit dispariția lui Maduro erau minoritari, și totul a fost un eveniment de moment, cu impact temporar. Nu știm însă ce urmează, ci doar putem urmări evoluția evenimentelor și intervențiile internaționale.
Relația Venezuelei cu China. Ce se întâmplă la moment?
– Cum influențează relațiile Venezuelei cu Rusia cea cu China după schimbările din Venezuela?
– Relația cu China trebuie analizată în contextul întregii regiuni. În trecut, Chavez a construit legături cu Iran, China și Rusia pentru a reduce dependența de SUA. Relațiile economice cristalizează legăturile cu China înainte de a se extinde și la nivel politic. Relația cu China se bazează în principal pe livrări de resurse, nu neapărat pe afinități ideologice, fiind similară cu cea cu Rusia și Iran, care au suportat regimul Maduro și regimul lui Chavez.
„România ar trebui să susțină alegerile democratice din Venezuela”
– Care ar trebui să fie poziția oficială a României? S-au exprimat diferite oficialități, dar ce ar trebui să fie poziția președintelui?
– România ar trebui să urmeze în mod consecvent pozițiile Uniunii Europene. În plus, e important ca țara noastră să reafirme clar sprijinul pentru alegerea democratică a venezuelenilor. Aceasta înseamnă sprijin pentru candidatul opoziției, Gonzalez, ale cărui intenții sunt de a restabili o conducere legitimă și democratică în Venezuela.
Este esențial ca România să susțină legitimitatea alegerilor și voința poporului venezuelean, promovând un proces electoral transparent și corect, pentru o ieșire durabilă din criza politică.
