Îngrijorări, calcule financiare și strategii pentru securitatea Europei. Impact asupra ocupării forței de muncă și puterii de cumpărare. Bine ați venit în realitatea anului 2026. Cu toate acestea, nu suntem prima generație de români confruntați cu astfel de provocări.
Doi ofițeri în rezervă și veterani ai armatei române, Marius Popența (59 ani) și Adrian Teodorescu (51 ani), au refăcut recent traseul armatei române din Campania din Vest, după ce România a trecut de partea Aliaților. La acea vreme, peste jumătate de milion de soldați români au ales să lupte pentru țară.
Cei doi au traversat Ungaria, Slovacia și Cehia, au vizitat cimitire unde sunt îngropați mii de militari români, au discutat cu localnici și au descoperit povești de eroism necunoscute din România. Contribuția armatei române în lupta împotriva nazismului, în perioada 1944-1945, se ridică la 170.000 de victime, răniți sau dispăruți.
În Slovacia, de exemplu, au dialogat cu supraviețuitori ai conflictului, atunci copii mici și acum în vârstă. Își amintesc modul umanitar în care s-au comportat soldații români. Acest comportament nu a fost întotdeauna valabil, mai ales când era vorba de propria lor viață.
Armata română a eliberat în Ungaria 1237 de localități și în Cehia și Slovacia 1722 de localități
„Suntem conștienți că armata română a fost direcționată de generali sovietici spre sacrificiu, în Transilvania, Ungaria, Slovacia și Cehia. A fost o intenție clară de eliminare a militarilor români înainte de 23 august”, povestește pentru HotNews colonelul Adrian Teodorescu.
Armata română a eliberat în Ungaria 1237 de localități, printre care 14 orașe, și în Cehia și Slovacia 1722 de localități, inclusiv 31 de orașe, conform celor menționate de cei doi veterani.
Ce reprezintă Ștafeta Veteranilor
Ne-am întâlnit cu ofițerii în rezervă Marius Popența și Adrian Teodorescu în Sibiu, de unde au început în toamna anului 2025 expediția lor, urmând urmele Armatei României pe Frontul de Vest, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În România, Asociația Invictus organizează anual Ștafeta Veteranilor, aflată la cea de-a XII-a ediție. În fiecare an, voluntarii pornesc din București pe 1 octombrie și parcurg traseul până pe 25 octombrie, ajungând la Carei, ultima zonă românească eliberată, în 25 octombrie 1944.
Teodorescu și Popența intenționează să extindă această inițiativă până la limitele la care s-a oprit armata română în 1945.
O jumătate de milion de militari români
După 23 august 1944, România a trecut de partea Națiunilor Unite, luptând împotriva Germaniei naziste. Când trupele noastre au evadat în Ungaria, efectivele militare erau împărțite în două: Armata I și Armata a IV-a.
În Campania din Vest, România a mobilizat 540.000 de soldați, distribuiți în 18 divizii de infanterie, 5 divizii de cavalerie și 5 divizii de Vânători de Munte. Pierderile noastre în lupta împotriva nazismului se ridică la 170.000 de morți, răniți și dispăruți.
Harta interactivă finanțată de BOR
„Am decis să continuăm Ștafeta Veteranilor pentru că armata română nu s-a oprit la Carei”, explică colonelul Adrian Teodorescu. Înainte de expediție, veteranii s-au documentat folosind lucrări de istorie militară din bibliotecile Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea „Lucian Blaga”.
Cel mai important sprijin a fost o hartă interactivă cu majoritatea localităților unde sunt îngropați militari români din afara granițelor țării, inclusiv morminte individuale, plăci comemorative și cimitire.
„Am folosit o hartă realizată cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române (de către Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord).”
„Este o hartă foarte completă, cu fotografii, locații exacte și informații pop-up. În plus, conține și morminte individuale, cimitire și plăci comemorative,” explică Adrian Teodorescu.
Pe 29 octombrie, veteranii au început expediția, fiecare alegând propria modalitate: Teodorescu cu bicicleta, Popența cu mașina. Ei au parcurs între 120 și 180 km zilnic.
„Inițial, am considerat că o singură bicicletă ar fi suficientă. Însă, observând numărul mare de morminte și monumente, am realizat că trebuie să combinăm bicicleta cu o mașină pentru a acoperi toate locurile,” adaugă Teodorescu.
Crucea militarului Eftimie Croitoru
Teodorescu și Popența au intrat în Ungaria prin Debrețin, unde au descoperit primul monument dedicat eroilor români. Inițial, credeau că era o groapă comună cu o placă comemorativă. Operațiunea Debrețin, între 6 și 29 octombrie 1944, a fost condusă de mareșalul sovietic Rodion Malinovski și a avut ca scop crearea unui culoar pentru avansul spre Budapesta.
În apropiere, la Hajdúböszörmény, au găsit un cimitir românesc cu un monument ce amintește de „eroii români care au murit pentru libertate în 1944.”
La Tiszalök, în cimitirul reformat, au descoperit mormântul lui Eftimie Croitoru, soldat român care și-a sacrificat viața pentru a salva podul peste Tisa, facilitând trecerea trupelor.
„A fost emoționant să vedem crucea crăpată, cu o panglică tricoloră, uitată și afectată de timp,” povestește Popența.
Ambele localități, Hajdúböszörmény și Tiszalök, fac parte din operațiunea Debrețin.
Mesaj „cumplit de comunist, în limbaj de lemn”
Apoi, au vizitat Miskolc, unde au observat un monument influențat de simbologia sovietică. Textul lui era plin de limbaj comunist și vorbea despre internaționala socialistă.
„Conținea formulări despre internaționalism și proletariat”, confirmă cei doi veterani.
Mesajul de pe monument spunea: „Respectăm memoria eroilor români, căzuți pentru idealurile internaționalismului proletar și pentru eliberarea țării noastre – 4 Decembrie 1959 – Muncitorii din Miskolc.”
După două zile în Ungaria, au trecut în Slovacia.
Un cimitir cu 10.000 de militari români în Slovacia
„Următoarele două zile, în Slovacia, au fost extrem de provocatoare. În timp ce Teodorescu mergea cu bicicleta, Popența căuta monumente pe teren accidentat, în păduri și gări de munte,” povestește colonelul Popența.
Primul monument vizitat a fost cel dedicat eroilor români de la Lučenec, unde au fost înmormântați 200 de militari români pentru eliberarea localității în ianuarie 1945.
Amintindu-și de semnificație, Popența subliniază că au vizitat cel mai mare cimitir militar din Zvolen, unde sunt înmormântați peste 10.000 de militari români, un obiectiv esențial pentru expediție.
Scrisori din tranșee
În Zvolen, colonelul Teodorescu a depus scrisori scrise de copii români în 2018, ca parte a activității „Scrisori din tranșee”, ce conectează generațiile și rememorează sacrificiul militarilor din războaiele mondiale.
Recunoaștere a sacrificiului militar român
Ofițerul în rezervă a fost impresionat de modul în care autoritățile locale întrețin cimitirul și de comportamentul cetățenilor, care adesea aduc flori și aprind lumânări, demonstrând recunoștință pentru eforturile românești.
Popența afirmă că în Slovacia chiar există un cult dedicat armatei române și consideră că, istoric, armata română a fost împinsă spre sacrificiu de către autoritățile sovietice, ca o formă de răzbunare pentru înfrângeri.
Diferențele de atitudine între militarii ruși și cei români sunt evidente și apreciate de localnici, reflectând o recunoștință profundă pentru contribuția armatei române în eliberarea zonelor respective.
„Rezultatele eliberării sunt vizibile în statistică: 1237 localități în Ungaria și 1722 în Slovacia și Cehia,” explică Popența.
Un soldat român a lăsat un dar de la marginea drumului
Primul contact al populației locale cu eliberatorii români era adesea unul de sprijin umanitar, nu doar de forță militară. Un exemplu este o întâmplare în Slovacia, unde un soldat român a lăsat o raniță cu alimente în mod dezinteresat pentru o bătrână, ceea ce a impresionat-o profund.
„Mama mi-a trimis să-i aprind o lumânare,” spune o femeie care între timp depunea flori la un monument obiecționat de ea, fiind convinsă că tatăl ei, partizan slovac, zăcea acolo lângă militarii români.
Moment emoționant la mormântul unui militar român
Când veteranul și colegul său au găsit locul de înmormântare a 13 militari români, au fost ajutați de un cuplu format din profesor de istorie și o traducătoare. O bătrână le-a povestit despre un soldat român căzut în fața casei sale, unde mama ei a trimis-o cu o lumânare pentru el.
Femeia care depunea flori
La un alt cimitir, Popența a întâlnit o femeie care depunea flori la monumentul unei gropi comune. Inițial credea că este româncă, însă, când a văzut tricolorul românesc, a înțeles că e vorba despre soldați români pentru care își aducea omagiile muzical, povestind despre fratele său, partizan slovac, și despre sacrificiul lui pentru libertate.
După vizitarea acestor locuri, veteranii au ajuns la Trenčín, unde se află o placă comemorativă pentru eliberarea orașului.
„Este poziționată pe Casa Armatei, în centrul localității,” precizează Teodorescu. Orașul a fost un punct strategico-militar-cheie, eliberat în aprilie 1945 după lupte intense.
Eliberarea a deschis calea spre Brno, în Cehia, unde au vizitat Memorialul Eroilor Români, și au continuat drumul către sud, până la destinația finală, Humpolec, la 100 km de Praga, unde au găsit un monument important din timpul războiului.
„Este simbolul final al călătoriei noastre. Când am văzut monumentul, am rămas profund impresionați,” povestește Popența.
Planifică realizarea unui album fotografic și a unor proiecte de promovare a localităților vizitate, inclusiv implementarea Codurilor QR pentru vizitatori.
„Noi suntem doar primii cercetași. Trebuie să afirmăm adevărul istoric, fie el pozitiv sau negativ, pentru a înțelege și a face lumină în sufletele noastre,” încheie Marius Popența.
Cine sunt cei doi veterani
Colonelul (r.) Marius Popența are experiență în teatre de operții, cu participări în Afganistan și Kosovo. A fost lider de unități de infanterie și vânători de munte. Din 2017 este președintele Asociației Veteranilor din Sibiu.
Colonelul (r.) Adrian Teodorescu a participat la șapte misiuni externe, în Afganistan, Kosovo și Sudan. În prezent, are rol în activități ale Asociației Invictus.
