Doina Badea, una dintre cele mai apreciate voci ale muzicii ușoare românești, și-a pierdut viața în urmă cu 46 de ani, într-un cutremur devastator. Artista, născută la Craiova în 6 ianuarie 1940, a fost considerată o figură emblematică și un fenomen muzical fără egal în țară și dincolo de granițe.
Primii pași în carieră și ascensiunea în muzică
Doina Badea și-a început studiile în orașul natal, urmate de cursuri la Conservatorul “Cornetti” din Craiova. În anii 1960, a performat pe scena Teatrului Muzical din Deva, sub numele de Reta Marga, după ce a câștigat un concurs riguros. În această perioadă, a participat la numeroase spectacole cu săli pline și a avut o activitate intensă.
În 1963, a fost angajată la Teatrul “Constantin Tănase” din București, pe recomandarea unor muzicieni remarcați, precum Mihai Maximilian și Vasile Veselovski. La scurt timp, a devenit o figură cunoscută în emisiunile muzicale ale Radiodifuziunii și Televiziunii Române, fiind apreciată pentru diversele sale interpretări.
Repertoriu și colaborări
Doina Badea a deținut un repertoriu diversificat, cu cântări în limba română, italiană și franceză. Printre cele mai cunoscute în limba română se află „Ploaia și noi”, „Șoapte de iubire”, „Țara unde m-am născut” și „Cred în fericirea noastră”. A interpretat, de asemenea, melodii ale Mariei Tănase, precum „Hăulita” și „Lung e drumul Gorjului”.
A colaborat cu compozitori precum Vasile Veselovski, Gherase Dendrino, George Grigoriu și Nicolae Kirculescu, și cu poeți precum Ion Minulescu și Flavia Buref. În timpul carierei, a susținut concerte în țară și în străinătate, inclusiv la Sala Olympia din Paris și în săli din Moscova, Israel și Polonia.
Recunoaștere și apreciere internațională
Vocea Doinei Badea a fost considerată de criticii muzicali una deosebită, profundă și puternică. A obținut premii importante la Festivalul de la Mamaia și a fost recunoscută nu doar în România, ci și în afara granițelor, fiind admirată pentru interpretări majore și prezență scenică. Străinii au apreciat interpretările sale, în special piesa „Ploaia și noi”, compusă de Vasile Vasilache Jr., și interpretarea magistrală a maiestuoasei sale interpretări.
Tragedia și sfârșitul tragic
Pe 4 martie 1977, un cutremur de mari proporții a avut drept victimă întreaga familie a artistei. În timpul seismeului, Doina Badea, soțul ei Traian Smeu și cei doi copii, Bogdan-Traian și Aurel-Claudiu, și-au pierdut viața. Înainte de tragedie, artista exprimase satisfacție și simțea că și-a atins cele mai înalte praguri profesionale și personale.
Imediat după incident, soția compozitorului Vasile Vasilache Jr., Marlene Vasilache, a relatat la fața locului scene dramatice și găsirea trupurilor. Mormântul artistei se află în Cimitirul “Ungureni” din Craiova, fiind marcat de o cruce de marmură albă și de mesajele „Vă las cântecele mele ca ecou al sufletului meu” și „Doină din străbună glie, Cât de dragă îmi eşti mie”.
Moștenirea și impactul cultural
Doina Badea rămâne în memoria colectivă ca un simbol al muzicii ușoare românești. În repertoriul său se regăsesc piese interpretate cu măiestrie, care continuă să fie ascultate și apreciate. În cripta sa, alături de soț și de cei doi fii, se află o moștenire muzicală fundamentată pe calitate, exprimare emoțională și autenticitate.
Cântecele și interpretarea Doinei Badea vor rămâne, fără îndoială, în patrimoniul cultural național pentru generațiile viitoare.
