Iranul a adoptat o strategie de medie și lungă durată în conflictul din Orientul Mijlociu, urmărind să își consolideze poziția regională și să-și protejeze liderii. Analistul politic H. D. Hartmann susține că Iranul a învățat din conflictele anterioare modul în care reacționează Israelul, anticipând eventuale atacuri asupra liderului suprem sau a bazelor de comandă.
Strategia Iranului, după conflictele anterioare
Hartmann afirmă că Iranul a permis un război de 12 zile anul trecut pentru a observa reacția Israelului și a Statelor Unite. În urma acestui conflict, Teheran ar fi identificat tiparele de reacție ale Israelului. Acesta crede că Iranul a decis să păstreze controlul asupra momentului și modului de a lansa atacuri, astfel încât, după cele trei zile de conflict recente, numărul rachetelor iraniene a scăzut semnificativ.
Obiectivele atacurilor asupra țărilor musulmane
Iranul și-a propus două scopuri principale prin atacarea unor țări musulmane: să evite o alianță între aceste state și Israel împotriva Iranului și să transmită un mesaj de forță prin distrugerea unor baze militare americane. Hartmann explică că Iranul a calculat că statele arabe nu se vor alia cu Israelul pentru a riposta împotriva unei alte țări musulmane, ceea ce îi oferă avantaj strategic.
Implicațiile pentru regimul de la Teheran
Analistul consideră că aceste acțiuni nu vor duce la schimbarea regimului de la Teheran, în ciuda presiunilor externe. În opinia sa, atacurile asupra țintelor arabe și posibila distrugere a unor baze militare americane reprezintă demonstrații simbolice ale puterii Iranului regional. Aceasta arată că Iranul pretinde a fi o supraputere în regiune și că va continua să-și dezvolte programul nuclear, inclusiv cu obținerea unui arsenal de bombe atomice în viitor.
Reacția internațională și perspective
Hartmann afirmă că obiectivul Statelor Unite de a schimba regimul de la Teheran este improbabil să fie atins în cadrul acestui conflict. În opinia sa, Iranul își menține poziția de putere regională și va continua să folosească tacticile de disuasiune și demonstrație de forță pentru a-și afirma influența în Orientul Mijlociu.
Conflictul armat în curs a generat multiple reacții, însă Iranul pare să fi adoptat o abordare calculată pentru protejarea intereselor sale strategice.
