Un avion E-3 „Sentry” al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite a fost distrus în urma unui atac iranian asupra bazei aeriene „Prince Sultan” din Arabia Saudită, indică imaginile și informațiile disponibile. Pierderea acestei aeronave, estimată la aproape un miliard de dolari, reprezintă o lovitură semnificativă pentru capacitatea de supraveghere și control aerian a SUA, afirmă analiștii citați de CNN.
Detalii despre incident
Imaginile provocate de atac arată coada avionului ruptă și domul radar rotativ, componente esențiale ale sistemului AWACS. În urma atacului, avionul s-a prăbușit pe sol, la baza aeriană din centrul Arabiei Saudite. CNN a localizat aceste imagini la baza aeriană de la Prince Sultan, bazându-se pe o fotografie prin satelit din 11 martie, ce prezenta un avion E-3 în aceeași locație.
Autoritățile au raportat cel puțin 10 militari americani răniți în atac, însă nu au fost provocate victime fatale. De asemenea, unul dintre avioanele cisternă ale Forțelor Aeriene americane a fost avariat în incident.
Impactul pierderii AWACS asupra capacităților militare
AVACS-urile E-3 „Sentry” sunt un element central al sistemului de avertizare și control aerian al SUA. Aceste aeronave pot monitoriza un spațiu de luptă de până la 310.800 km², de la sol până în stratosferă. Ei pot urmări simultan aproximativ 600 de ținte, precum aeronave, rachete, drone și tancuri.
Prin echipajul de la bord, AWACS poate transmite în timp real informații către comandanții de pe teren, nave sau către Comandamentul Suprem al Forțelor Armate. Controlorii pot direcționa avioanele de luptă interceptoare sau aeronave de atac pentru sprijinul trupelor terestre.
Un raport recent al centrului de reflecție „Center for a New American Security” descrie AWACS drept coordonatorul principal al câmpului de luptă, esențial pentru operațiuni militare moderne și viitoare.
Vulnerabilități și capabilități ale radarelor aeriene
Experții arată că radarele aeriene cresc considerabil timpul de detectare a amenințărilor comparativ cu radarele fixe de la sol. Un avion E-3 poate identifica o dronă iraniană Shahed de la aproximativ 322 km distanță cu circa 85 de minute înaintea radarelor terestre.
Avioanele AWACS sunt mobile și pot fi rapid redirecționate spre zone de criză, fiind mai greu de lovit pentru inamici decât radarele statice. Însă, incidentul a ridicat întrebări legate de măsurile de protecție a acestor active, care, anterior, beneficiau de escorte de vânătoare și de zboruri departe de teritorii ostile.
O posibilă explicație pentru vulnerabilitatea avionului distrus poate fi colaborarea cu forțele ruse, care ar fi furnizat Iranului coordonate geografice și imagini satelit pentru localizarea exactă a aeronavei.
Profilul și importanța aeronavei E-3 „Sentry”
Avionul E-3 este atât un sistem de supraveghere, cât și un centru de comandă aeriană mobil. Poate urmări în același timp aproximativ 600 de ținte, transmitând informații în timp real către alte componente ale forțelor militare și către centru de comandă.
Pachetul tehnologic permite controlul și coordonarea avioanelor de vânătoare, interceptoarelor și a altor sisteme de arme din teatrul de operațiuni. Este considerat un activ indispensabil, conform unui raport recent, fiind capabil să-ajute la transformarea misiunilor individuale în operațiuni dominante pe câmpul de luptă.
Capabilități radar și vulnerabilitatea activelor
Fostul ofițer al Forțelor Aeriene Regale Australiene, Peter Layton, explică că radarele aeriene pot detecta amenințări mult mai rapid decât cele de la sol și de la o distanță mai mare. Un E-3 poate identifica, de exemplu, o dronă Shahed la 322 km, cu mult înaintea radarelor terestre.
Avioanele AWACS sunt mobile și se pot deplasa rapid, dar sunt ținte de dificultate pentru adversari. Pierderea unuia, ca în cazul incidentului de la Prince Sultan, reprezintă o breșă în eforturil de protecție. Experții bănuiesc că Iranul a obținut coordonate exacte, posibil cu sprijinul unor aliați, precum Rusia.
Contextul și dimensiunea flotei și costurile
Flota de E-3 a SUA era formată din 17 avioane la începutul anului, conform FlightGlobal.com, reprezentând o flotă mai mică comparativ cu cele 20 de bombardiere B-2 Spirit. În 2015, numărul de avioane E-3 era de 32.
Prima aeronavă a fost introdusă în serviciu în 1978, iar în prezent costă aproximativ 270 de milioane de dolari, valoare ajustată pentru inflație – circa 540 de milioane de dolari. Pe lângă SUA, aceste aeronave sunt operate de Arabia Saudită, Franța și Chile, iar NATO gestionează o flotă comună de 14 avioane.
Marina SUA utilizează un avion similar, E-2 „Hawkeye”, mai mic și cu posibilități de decolare de pe portavioane, dar acesta nu poate înlocui complet „Sentry-ul” din cauza capacităților mai reduse de monitorizare și altitudini mai mici de zbor.
Analiza incidentului ridică întrebări cu privire la măsurile de protecție pentru aceste active, rar întâlnite și costisitoare, dar vulnerabile în actualul context geopolitic.
