Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a decis restructurarea conducerei forțelor armate naționale, înlocuind pe generalul Oleksandr Sîrskîi. Mîhailo Drapatîi a fost numit în funcția de comandant, în urma acestei decizii, motivată de Zelenski prin importanța continuării apărării Ucrainei și aprecierea pentru succesele în ofensiva de la Harkov, la apărarea Kievului și la operațiunea de la Kursk.
Rezultatul deciziei a fost anunțat după valul de proteste care a izbucnit în Ucraina. Aceste proteste au fost generate de demiterea ministrului Fedorov, considerat unul dintre cei mai tineri și „populari oficiali” ai țării, conform Kyiv Independent.
Contextul protestelor și răspunsul autorităților
De la 16 iulie, ucrainenii au ieșit în stradă zilnic, manifestând nemulțumirea față de demiterea lui Mihailo Fedorov, de 35 de ani, din funcția de ministru al apărării. Protestele au avut ca revendicări principale reintegrarea lui Fedorov și înlăturarea lui Sîrskîi de la conducerea forțelor armate.
Autoritățile au stabilit un termen limită, până pe 24 iulie, pentru demiterea generalului Sîrskîi și numirea lui Fedorov în funcția de ministru. În urmă cu o zi, fostul ministru Fedorov a declarat într-o conferință de presă că demiterea sa a avut loc ca urmare a unui ultimatum de la Sîrskîi adresat lui Zelenski.
Profilul generalului Oleksandr Sîrskîi
Sîrskîi, în vârstă de 60 de ani, este perceput în Ucraina ca un comandant format în stilul sovietic. A fost criticat pentru abordarea centralizată de comandă și pentru micromanagementul exercitat în cadrul armatei.
Născut în satul rusesc Novinki, în regiunea Vladimir, în 1965, el a urmat școala militară din Moscova, fiind absolvent al celei mai prestigioase academii militare din Uniunea Sovietică. Tatăl său a fost militar sovietic, iar familia sa a fost transferată în Harkov când Sîrskîi avea 15 ani.
După dizolvarea URSS, în 1991, unitățile militare ale lui Sîrskîi din regiunea Harkov au trecut sub comanda Ucrainei, iar el a depus un jurământ de credință față de statul ucrainean.
Cariera militară și momente cheie
Sîrskîi a condus una dintre primele operațiuni importante ale Ucrainei în 2014, în încercarea de a respinge invazia rusă din est. În 2020, a devenit comandant al forțelor terestre, iar în 2022, a jucat un rol principal în apărarea Kievului și în contraofensiva din Harkov.
În 2023, a condus trupele ucrainene în Bătălia de la Bahmut, unde a adoptat o tacticã defensivă de uzură. Potrivit Kyiv Independent, după această bătălie, unii militari i-au adresat numele de „măcelarul” în mod ironic.
Pe 8 februarie 2024, a fost numit la conducerea statului major al armatei ucrainene, funcție în care a continuat să gestioneze liderii militari cu o abordare rigidă și inflexibilă. În unele cazuri, unitățile au refuzat să execute ordinele sale pentru a evita pericole majore, cum s-a întâmplat în cazul retragerii din orașul Avdiivka, fără consimțământul lui Sîrskîi.
Unul dintre inițiativele notabile ale lui Sîrskîi a fost crearea „forțelor de asalt”, o ramură specializată a forțelor terestre, aflată sub controlul direct al său. Aceste unități au beneficiat de cea mai mare parte a soldaților mobilizați, până la 1.000 în unele luni, însă au fost și acuzate de aplicarea unui tratament brutal și de pierderi umane semnificative.
Critici și controverse
Sîrskîi a fost criticat pentru cultura de comandă sovietică pe care a promovat-o în cadrul armatei ucrainene. Mulți soldați și analiști au reproșat micromanagementul și abordarea centralizată.
De la numirea sa, forțele speciale au fost implicate în operațiuni dificile, iar unele acțiuni au dus la pierderi masive de vieți omenești. În timpul participării la Bătălia de la Bahmut, se constată o luptă de uzură, ceea ce a fost criticat de unii membri ai forțelor armate.
În contextul războiului, Sîrskîi a fost relevat ca un lider cu un stil dur, influențat de formația sa sovietică, și a fost considerat de unii ca responsabil pentru unele decizii strategice discutabile.
Organizațiile militare și politice din Ucraina continuă să monitorizeze evoluția situației în urma deciziei de a-i schimba conducerea forțelor armate.
