Vladimir Putin poate fi nevoit să ia în calcul reluarea mobilizării generale a societății ruse pentru a susține efortul de război din Ucraina, în contextul unui război de uzură care s-a transformat într-un impas strategic. Deși inițial executase o mobilizare discretă, cu salarii și bonusuri, Kremlinul testează acum posibilitatea unei noi recrutări în masă, vizând inclusiv recrutări din regiuni defavorizate și din afara Rusiei. Exercițiile militare din Kaliningrad indică un scenariu de mobilizare ce poate fi activat ca răspuns la scăderea resurselor umane și la dificultățile pe front.
Contextul intern și riscul unei mobilizări extinse
Rusia confruntă probleme majore în menținerea forței militare active, fiind restricționată de lipsa de personal și de resurse. Sutele de mii de bărbați mobilizați anterior, precum și exodul lor în țări precum Georgia, Kazahstan sau Armenia, au diminuat forța de luptă. În plus, industria de apărare a atras și forță de muncă civilă, ceea ce limitează disponibilitatea cetățenilor pentru recrutare.
Pentru mobilizarea în masă, Kremlinul a dezvoltat un sistem electronic performant pentru identificarea și convocarea rezerviștilor. În timp ce o mobilizare generală nu a fost încă decretată, exercițiile de pregătire sugerează planificarea unei astfel de măsuri, posibil după alegerile parlamentare de la sfârșitul lunii septembrie.
Supremația și limitele războiului de uzură
Progresele rusești în estul Ucraine rămân lente, iar costurile pentru cucerirea și ocuparea teritoriilor din Donbas sunt ridicate. Institutul Internațional pentru Studii Strategice evidențiază că războiul de masă redevine o componentă esențială, în contrast cu opinia că războiul tehnologic ar fi tot ce mai contează.
Putin a evitat până acum o mobilizare generală în încercarea de a nu agrava vulnerabilitățile populației și economia, preferând recrutarea din zone sărace și implicarea mercenarilor străini, inclusiv din Africa de Sud și Coreea de Nord. Acest mod de recrutare limitează costurile și distribuie povara războiului asupra populației locale, însă accentuează și decalajele sociale.
Criza de personal oresiește eforturile de pe front, în condițiile în care Ucraina, sub conducerea lui Zelenski, încearcă să compenseze deficitul de personal prin creșteri salariale și recrutări din străinătate. În plus, presiunea demografică rusească și limita economică au influențat deciziile anterioare de mobilizare.
Capacitatea strategico-militară și perspectivă politică
O mobilizare în masă în Rusia ar presupune costuri semnificative, atât pentru stat, cât și pentru economie, având în vedere cheltuielile pentru echipamente, despăgubiri și întreținerea noilor recrutări. În plus, mobilizarea trebuie orchestratată cu atenție, întrucât încordarea socială și politică este dificil de controlat.
Una dintre zonele strategice vizate de exercițiile militare ruse rămâne regiunea Kaliningrad, o exclavă situată între Polonia și țările baltice. Aceasta are o semnificație simbolică și militară deosebită, fiind un punct de avarie al Rusiei în fața NATO.
Istoric, Kaliningradul a fost Königsberg, centru prusac, apoi a trecut în posesia Uniunii Sovietice după al Doilea Război Mondial, fiind redenumit în 1946. În timpul Războiului Rece, această regiune a avut o importanță strategică da, fiind o bază militară avansată pe Marea Baltică, cu acces la marea deschisă prin portul Baltisk.
Astăzi, Kaliningradul funcționează ca un avanpost important pentru Rusia, dar și ca punct vulnerabil, fiind izolat în eventualitatea unui conflict, și reprezentând o miză pentru NATO în contextul coridorului terestru Suwalki, de aproximativ 60 km lungime, care leagă teritoriul rus de Belarus. În cazul unei întreruperi, statele baltice și restul NATO ar putea fi izolate complet.
Pentru Rusia, exercițiile din Kaliningrad și forțele din apropierea zonei sunt un indicator al pregătirii pentru orice scenariu, inclusiv pentru provocări sau scenarii de incident maritim sau aerian, cu posibile implicații asupra coridorului Suwalki. Deși nu există indicii concrete ale intenției de a ataca NATO, aceste activități sunt privite ca un semn de pregătire și de stare de alertă.
Strategii occidentali și NATO continuă să monitorizeze aceste exerciții, reafirmând importanța consolidării flancului estic pentru a contracara orice tentativă de destabilizare sau agresiune. În cazul unui conflict, controlul asupra Kaliningradului și a coridorului Suwalki va fi esențial pentru menținerea legăturii între NATO și țările baltice.
Asta indică faptul că, în ciuda riscurilor, pregătirile din regiunea Kaliningrad reprezintă o componentă critică a echilibrului de putere în Europa de Est.
