Rodion Cămătaru, fost fotbalist român în vârstă de 68 de ani, a dezvăluit pentu Gazeta Sporturilor detalii despre victoria decisivă a României în meciul cu Suedia din iunie 1983, precum și despre presiunile la care a fost supus pentru a părăsi țara în timpul regimului comunist. El a povestit și despre încercarea de a fi convins să fugă în Germania, precum și despre alte oportunități de a juca în străinătate, pe care le-a refuzat.
Victoria din Suedia și calificarea la EURO 1984
Pe 9 iunie 1983, în Stockholm, Cămătaru a înscris unicul gol al victoriei României, scor 1-0, în meciul contra Suediei. Golul a fost realizat după o cursă de excepție și un assist de Costică Ștefănescu. Acest rezultat a fost determinant pentru calificarea naționalei la primul European din istorie, la turneul din 1984, care avea doar 8 participante.
Naționala României, condusă de Mircea Lucescu, a realizat rezultate în grupa preliminară cu Italia (0-0, 1-0), Cehoslovacia (0-1, 1-1), Suedia (2-0, 1-0) și Cipru (3-1, 1-0).
Partida din Suedia, cea din 1983, rămâne un moment central al carierei lui Cămătaru, fiind prima calificare a României la un turneu final european.
Povestea presiunilor din Suedia și încercarea de a fugi în Germania
În cadrul acelei competiții, Cămătaru a fost contactat pentru a părăsi România comunistă și a se transfera în Germania, mai precis la Kaiserslautern. Sursa relata că nemții au făcut presiuni inclusiv prin intermediul unei familii de români, care s-au implicat pentru a-l convinge să plece.
Ei i-au oferit un bilet de avion spre Germania și o căsătorie pregătită pentru el, precum și o scrisoare de amor strecurată atunci când se îndrepta spre teren. În acea scrisoare, i se transmitea că îl așteaptă, că totul e rezolvat și că va avea un nou început peste hotare, deși pentru el era o realitate dificil de acceptat în acele vremuri.
De ce a refuzat să fugă Cămătaru din România comunistă
Fotbalistul explică de ce nu a fugit din țară: principalul motiv a fost teama pentru siguranța familiei și a prietenilor săi. El a spus că frica era enormă, iar plus, era în faza în care se îndrăgostise și se căsătorise cu viitoarea sa soție. În plus, simțea o mare diferență de stil de viață între România și Occident, ceea ce îl facea să ezite.
„Era o presiune uriașă. Nu eram obișnuit cu capitalismul și nu voiam să risipesc totul, dragostea pentru familie era prioritară”, a declarat Cămătaru.
Oportunități în alte țări și detalii despre plecări
Legat de alte oferte de a juca în străinătate, Cămătaru a precizat că a avut posibilitatea să plece în Mexic, în 1978, după ce a fost golgeter la Universiada din Mexic. El a avut o ofertă de la Club America, însă a refuzat, spunând că nu avea unde să fugă la acea vreme.
În 1983, a fost contactat și de Benfica, după ce clubul lusitan a eliminat Craiova în semifinala Cupei UEFA. Portugaliozilor le-a fost aranjat oficial pentru ca el să plece, inclusiv discuții la nivelul ministerelor de externe.
Ulterior, în 1989, a ajuns în Belgia la Charleroi, după o perioadă în care a semnat cu Dinamo București, club care i-a promis că îl va lăsa să plece în afara țării după trei ani. Suma de transfer a fost de 300.000 de dolari, conform legii din acea vreme. După Revoluție, a mai jucat trei ani în Olanda, la Heerenveen.
Reflecții asupra valorii banilor și deciziilor despre carieră
Cămătaru a exprimat convingerea că, în viziunea lui, banii nu au fost niciodată totul în viață. El a afirmat că, pe vremea aceea, nu le vedea ca fiind o prioritate, ci alte aspecte, precum naturalețea și frumusețea momentului.
„Nu m-a interesat niciodată ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi plecat în Germania sau Portugalia. La momentul respectiv, banii nu erau la fel de importanți ca alte lucruri simple”, a spus fostul fotbalist.
Rodion Cămătaru a avut o carieră variată în străinătate, printre cele mai importante momente fiind victoria din 1983 și refuzurile de a pleca în condiții care puteau să-i schimbe radical viața.
