Ministrul de Interne și vicepremier Marian Neacșu este considerat favorit pentru funcția de președinte al Curții de Conturi, în condițiile în care mandatul actualilor membri ai acestei instituții expiră în octombrie. În același timp, procedurile pentru înlocuirea consilierilor de conturi și pentru numirea unui nou președinte sunt în întârziere față de anii anteriori.
Stadiul expirării mandatelor și procedurile întârziate
Mandatele unor membri de vârf ai Curții de Conturi au expirat pe 14 octombrie. În urmă cu nouă ani, Parlamentul a votat pentru noii consilieri pe 11 octombrie, iar în acea perioadă a fost început procesul de numire. În prezent, nu s-a informat oficial Parlamentul despre expirarea mandatelor, iar liderii de grup și membri ai Birourilor Permanente susțin că nu au primit notificare oficială.
Secretariatul General al Camerei și al Senatului nu a confirmat încă primirea informării din partea Curții de Conturi. Surse parlamentare consideră întârzierea ca fiind „bizară”, mai ales comparativ cu calendarul din urmă cu nouă ani, când procedurile au fost declanșate imediat. În cadrul aceleiași ședințe, Parlamentul a fost informat despre necesitatea unui președinte interimar la Autoritatea de Audit, după expirarea mandatului lui Lucian Dan Vlădescu, fiind numită temporar Camelia Pricopie.
Unele mandate de consilieri de conturi urmează să expire în curând, iar o discuție pe această temă este programată luni. În cazul în care procedurile se vor relua, acestea vor include și eventuale alte numiri pentru funcția de președinte al Curții de Conturi.
Interese și perspective privind funcția de Președinte al Curții de Conturi
Favoritul pentru această poziție este Marian Neacșu, actual vicepremier și ministru de Interne, considerat de mulți ca fiind cel mai potrivit pentru preluarea funcției. În timpul audierilor pentru portofoliul de ministru, Neacșu a indicat că nu-și propune în mod intenționat această funcție, dar că va analiza oportunitatea în momentul în care procedurile vor fi declanșate.
Deja, Neacșu are o experiență considerabilă în domeniu, fiind implicat în politica românească de aproape un deceniu, cu roluri de supraveghere politică și influență apropiată de liderii partidului. În perioadele anterioare, el a avut rolul de consilier și de supraveghetor al activității unor premieri, inclusiv Sorin Grindeanu și Viorica Dăncilă.
PSD, partidul din care face parte Neacșu, a ales să-l trimită ca garant al programului de guvernare, utilizând experiența și influența sa politică. În trecut, Neacșu a fost aprobat pentru roluri în guvernele Grindeanu și Tudose, fiind apropiat de liderii PSD, dar și suspectat de influență în deciziile politice interne.
Startul competiției și influența politică pentru numirile viitoare
În vară, discuțiile pentru șefia Curții de Conturi au început odată cu plecarea lui Mihai Busuioc către Curtea Constituțională. Inițial, s-a vehiculat varianta ca Paul Stănescu să fie propus pentru funcție, însă acesta a refuzat, considerând că numirea ar fi doar pentru un mandat temporar.
La recentul proces de negocieri, liderii AUR au afirmat că vor să aibă posibilitatea de a propune candidaturi pentru aceste poziții, însă nu au confirmat negocieri concrete cu Stănescu. Surse politice indică faptul că nu există o poziție clară din partea altor partide, iar calendarul pentru aceste numiri ar putea fi întârziat, având în vedere expirarea altor mandate importante în curând.
Pentru prima tură de funcții, este prevăzută nominalizarea unui nou președinte al Curții de Conturi, un nou președinte al Autorității de Audit, un vicepreședinte și un consilier de Conturi. O posibilă a doua rundă de numiri ar putea include și alți membri, dacă nu se vor comasa aceste procese.
Ce funcții sunt scoase la mezat
Ancheta indică faptul că în prima etapă trebuie să fie numiți un nou președinte al Curții de Conturi, precum și noi membri pentru Autoritatea de Audit. Aceste proceduri au ca obiectiv reînnoirea întregii conduceri din instituțiile-cheie ale controlului și auditului financiar public.
În concluzie, procesul de numire rămâne în atenția factorilor politici, fiind influențat de contextul operațional și de interesele partidelor.
