De două decenii se discută despre Autostrada Sibiu – Pitești. Realizarea acestui proiect esențial a fost amânată din cauza lipsei de viziune, a jocurilor politice, a priorităților locale temporare ale guvernanților și a subfinanțării cronice.
În contextul unei crize geopolitice și economice complexe, guvernul român își permite un lux inacceptabil: blocarea dezvoltării esențiale reprezentată de Autostrada A1 Sibiu-Pitești. Această rută vitală, care traversează Carpații și leagă Portul Constanța, Bucureștiul, zona extracarpatică de Transilvania și Europa de Vest, este captivată într-un impas birocratic, sub privirea indiferentă a actualului guvern.
O absență cu consecințe grave
La trei ani de la semnarea contractelor pentru sectoarele montane, lucrările au demarat doar pe 11 kilometri din cei aproape 70 ai sectoarelor 2 și 3. Restul proiectelor sunt blocate din cauza procedurilor birocratice, fără perspective de rezolvare. Data inițială de finalizare din 2028 a devenit o glumă, iar șansele ca această autostradă să fie finalizată înainte de 2030 scad cu fiecare zi de întârziere.
De două decenii se vorbește despre Autostrada Sibiu – Pitești. Însă lipsa viziunii, jocurile politice, interese locale și subfinanțarea cronică au amânat acest proiect crucial. Astăzi, lipsa acestei infrastructuri se simte profund.
Din punct de vedere militar, lipsa autostrăzii este o vulnerabilitate evidentă. În timp ce Europa își consolidează apărarea, trupele și echipamentele militare parcurg rute învechite și problematice traversând Valea Oltului, pe o cale supusă unui trafic intens. Soluția feroviară este și ea inadecvată din punct de vedere militar.
Economic, lipsa autostrăzii constituie un obstacol major. Investitorii străini ocolesc România, iar firme cheie, ca Dacia-Renault sau Ford, pierd timp și resurse pe drumuri neeficiente și imprevizibile. Mii de companii suportă costuri suplimentare, din cauza lipsei unei rute rapide și fiabile care să conecteze estul și vestul Europei.
Din perspectiva strategică, proiectul ratează o oportunitate vitală. Reconstrucția Ucrainei post-conflict va crea oportunități economice semnificative. Fără o autostradă eficientă, România riscă să fie exclusă din aceste contracte și proiecte, în timp ce alte țări vor fi în centru.
Riscul unei rezilierii contractuale cu constructorii
O guvernare responsabilă ar face din finalizarea acestei lucrări o prioritate absolută. În schimb, ultimii ani relevă o lipsă de implicare și eficiență. Sectoarele montane, contractate în 2022, ar fi trebuit să fie în plină dezvoltare, dar lucrările sunt limitate la 11 kilometri din cei aproape 70 prevăzuți. Restul proiectelor sunt blocate de complexități birocratice și deficiențe administrative.
Motivul este incapacitatea statului de a elibera terenurile necesare pentru etapele ulterioare. Probleme similare de proiectare și întârzieri au apărut și în proiecte anterioare.
Mai mult, studiul de fezabilitate din 2008, considerat insuficient, a dus la modificări tehnice costisitoare și noi întârzieri. Lipsesc actualizări esențiale privind acordurile de mediu și proceduri necesare pentru ariile naturale protejate. Trei ani de la încheierea contractelor au trecut fără rezultate substanțiale.
Constructorul turc, la prima sa lucrare din România, pare nepregătit pentru complexitatea proiectului, neputând face față labirintului birocratic. În schimb, compania italiană de pe sectorul vecin profilează o strategie de profit, profitând de greșelile statului român pentru a solicita despăgubiri și prelungi termenele. Costurile suplimentare riscă să depășească bugetul, iar o potențială reziliere a contractului va genera pierderi financiare importante și îngreunări ulterioare.
Situația este îngrijorătoare, iar tăcerea guvernanților este inadmisibilă. Anul 2025 ar putea fi ultima șansă pentru realizarea Autostrăzii Sibiu – Pitești. Este nevoie de o guvernare decisă care să înțeleagă importanța acestui proiect și să acționeze rapid și eficient. Altfel, România va rămâne marginalizată în dezvoltarea europeană.
