Până în 2035, societatea ar putea avea în birouri, fabrici și chiar locuințe circa 13 milioane de roboți umanoizi. Un raport al Morgan Stanley sugerează că acești „colegi virtuali” se vor integra în viața cotidiană, iar costul anual de achiziție ar putea scădea la doar 10.000 de dolari, echivalentul prețului unei mașini de clasă medie.
Prognozele capătă contur: roboți capabili să deschidă uși, să urce scări, să utilizeze unelte sau să îngrijească persoanele vârstnice sunt testați în fabrici, spitale și chiar în locuințe din SUA și Asia. Până în 2050, cercetătorii anticipează că un miliard de astfel de roboți vor interacționa cu noi, ridicând întrebări esențiale despre locurile de muncă, etică și statutul inteligenței artificiale.
Robotul coleg: între utilitate și transformarea economică
Unul dintre scenariile schițate de experții Morgan Stanley prevede o creștere semnificativă a utilizării roboților în următorii 10 ani, cu precădere în sectoarele industriale, logistice, comerciale cu amănuntul și îngrijire la domiciliu. Prețul de 10.000 de dolari ar putea fi punctul de cotitură, transformându-i din prototipuri de laborator în angajați cotidieni.
Exemplele sunt deja vizibile. În SUA, firma Agility Robotics testează modelul „Digit”, un robot capabil să manipuleze obiecte grele pe liniile de producție. Compania BMW desfășoară un proiect pilot în Carolina de Sud cu robotul „Figure 02”, iar în Houston, Foxconn se pregătește să introducă roboți în procesul de asamblare a serverelor Nvidia.
Coreea de Sud, avansată în tehnologia robotică, dezvoltă roboți specializați în îngrijirea vârstnicilor sau însoțirea persoanelor singure, demonstrând că acești asistenți virtuali nu vor fi doar colegi de muncă, ci și prezențe din ce în ce mai prezente în mediul casnic.
Provocări psihologice și etice într-o lume populata de androizi
Avansul rapid al inteligenței artificiale, în special în recunoașterea imaginilor, procesarea limbajului și controlul mișcărilor fine, a facilitat crearea de roboți capabili să perceapă și să înțeleagă mediul înconjurător. Însă, modelele actuale sunt limitate la sarcini specifice și nu posedă o inteligență generală asemănătoare celei umane.
În ciuda optimismului tehnologic, apar întrebări importante: cum vor afecta acești roboți piața muncii? Vor fi folosiți pentru a sprijini sau înlocui oamenii? Se estimează că, până în 2050, unul din zece americani ar putea avea un astfel de robot acasă, procentul ajungând la 33% pentru gospodăriile cu venituri peste 200.000 de dolari anual.
Un alt obstacol este „robofobia”. Un studiu relevă că până la 20% dintre indivizi au o teamă instinctivă față de roboți. Integrarea unui miliard de roboți în societate va necesita nu doar adaptare tehnologică, ci și una culturală semnificativă.
Roboți la ușă: între normalitate și distopie
Raportul ridică și întrebări complexe: vor fi folosiți roboții pentru supraveghere sau intervenții forțate? Vor putea companiile să-i utilizeze pentru controlul accesului în clădiri sau chiar pentru „apărare” în caz de atac? Și, poate cea mai tulburătoare întrebare: vor avea acești roboți drepturi?
În prezent, roboții rămân „servitori” fără conștiință, dar progresele rapide din inteligența artificială ne determină să luăm în considerare scenarii în care aceștia ar putea deveni conștienți – sau, cel puțin, capabili să ne influențeze viețile.
