De zeci de ani, Statele Unite au fost garantul securității, al tehnologiei și al stabilității pentru aliații săi. Fie că vorbim de dolar, de arme sofisticate, ori de infrastructură digitală, majoritatea țărilor occidentale au construit sisteme întregi – economice, militare, de comunicații – în jurul Americii. Însă, acest parteneriat se transformă tot mai mult într-o relație dăunătoare, în care „puternicul” își modifică comportamentul și începe să folosească aceste resurse într-un mod unilateral, amenințând nu doar autonomia, ci și suveranitatea vechilor săi parteneri.
Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, a accelerat un proces de degradare deja evident. Sub conducerea sa, Washingtonul pare să fi adoptat o strategie de tip monopol: oferă totul, creează dependență, apoi controlează prin aceleași mijloace care anterior păreau un sprijin. În acest context, tot mai multe voci europene solicită eliberarea de sub dominația americană – dar constată că „desfacerea relației” este mult mai complexă decât au presupus.
Distrugerea puterii americane: cum a devenit SUA o platformă dăunătoare
Termenul „enshittification”, inventat de scriitorul Cory Doctorow pentru a descrie degradarea intenționată a platformelor online, este aplicat recent la nivel geopolitic. În acest model, companiile oferă inițial servicii excelente, atrag utilizatori și parteneri, și apoi, o dată ce aceștia devin dependenți, le impun costuri, restricții și politici abuzive. Același tipar se observă astăzi și în relația Statelor Unite cu aliații săi.
Platformele digitale precum Facebook și Amazon nu diferă foarte mult de infrastructura controlată de guvernul SUA. Dolarul american, sateliții Starlink, avioanele F-35 ori rețelele cloud ale Microsoft și Amazon au devenit instrumente strategice în mâinile administrației americane. Fiecare tranzacție financiară globală ce trece prin sistemul de clearing în dolari, fiecare rețea de internet bazată pe Starlink, și fiecare rachetă ghidată prin GPS poate fi activată sau dezactivată printr-o simplă decizie politică luată la Washington, potrivit publicației Wired.
În februarie 2025, Trump a impus sancțiuni împotriva procurorului-șef al Curții Penale Internaționale, după ce acesta l-a acuzat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu. Rezultatul? Băncile din Regatul Unit i-au blocat conturile, iar Microsoft i-a dezactivat adresa de e-mail. Acțiuni ce odată aveau un scop declarat nobil – apărarea democrației – acum sunt aplicate arbitrar și politic.
Starlink, F-35 și cloudul american: capcane tehnologice cu impact geopolitic
Un exemplu elocvent al dependenței strategice este Starlink, rețeaua de sateliți deținută de Elon Musk. Cu circa 65% din sateliții activi la nivel global, Starlink a devenit infrastructura invizibilă care asigură internetul întregii regiuni. Canada, Italia, Ucraina și alte state s-au bazat pe el pentru conectivitate, comunicații militare și gestionarea datelor sensibile. Dar, odată cu apropierea lui Musk de administrația Trump, controlul asupra acestui sistem s-a transformat într-o armă.
Într-un schimb public, Musk a amenințat că ar putea opri Starlink în Ucraina dacă nu îi sunt acordate resursele minerale ale țării. Iar când Polonia a intervenit, susținând plata serviciului, răspunsul miliardarului a fost unul șocant: „Tăceți, omule. Nu plătiți decât o fracțiune din cost. Și nu există alternativă la Starlink.”
Asemănarea este similară și în domeniul militar. F-35, cel mai avansat avion de luptă din lume, este utilizat de zeci de aliați ai SUA. Însă, funcționarea acestuia depinde de un întreg lant de suport american: software, piese, hărți, date de ținte. Aceste avioane nu pot lovi ținte precise fără acordul și informatiile furnizate de Statele Unite. După o dispută între Trump și Zelenski, SUA a întrerupt temporar fluxurile de informații către Ucraina, blocând practic sistemele de armament ghidate.
Cloud-ul și infrastructura digitală nu sunt mai puțin problematice. Statele europene își stochează datele pe servere operate de Amazon sau Microsoft. În teorie, aceste companii sunt independente, însă pot fi forțate de administrația americană să suspende conturi, să blocheze date sau să saboteze procese guvernamentale. De altfel, Comisia Europeană și Danemarca au inițiat deja tranziția către soluții open-source, în căutarea suveranității digitale pierdute.
Europa își caută independența: visul unei infrastructuri proprii
Declarațiile recente ale liderilor europeni nu lasă loc de interpretări. Friedrich Merz, noul cancelar german, a anunțat dorința de suveranitate digitală față de SUA. Macron a cerut „autonomie strategică”, iar von der Leyen a vorbit despre sfârșitul „vechiului Occident”. În spatele acestor declarații, proiectul EuroStack ia contur: o rețea digitală europeană complet independentă de infrastructura americană.
EuroStack nu este doar un vis tehnologic, ci o necesitate geopolitică. Susținut de companii precum Airbus și Dassault, de specialiști și lideri, proiectul urmărește crearea unui ecosistem propriu – de la cabluri subacvatice și servere, până la inteligență artificială și cloud. În paralel, Banca Centrală Europeană explorează un sistem de plăți autonom, iar Comisia Europeană dezvoltă o rețea satelitară alternativă la Starlink.
Însă costurile sunt importante, iar timpul apasă. Canadei i-a revenit dificila sarcină de a se desprinde de Starlink pentru zonele rurale, dar acum trebuie să investească masiv în infrastructură terestră. Aliații țărilor europene care doresc să scape de sistemele americane militare trebuie să reconstruiască flote întregi de avioane, să achiziționeze noi rachete și să-și modifice lanțurile de aprovizionare. Totul, în timp ce amenințarea unor represalii politice din partea SUA rămâne activă.
Ilustrație realizată de Playtech cu suportul OpenAI.
Cine rupe relația primul și la ce preț?
În psihologie, relațiile toxice sunt acelea în care unul dintre parteneri exercită control, amenințare și manipulare, iar celălalt simte că nu poate pleca. La scară globală, Europa se află în această poziție. Aliații Americii știu că trebuie să se elibereze, dar nu dispun de infrastructură pentru a supraviețui singuri. Și, totuși, rămânerea în relație devine tot mai neacceptabilă.
Eliminarea acestor sisteme nu este doar o opțiune idealistă, ci o necesitate de supraviețuire. Atât pentru partenerii internaționali ai SUA, cât și, ironic, pentru cetățenii americani care, într-o zi, ar putea fi victimele propriului sistem de control. Pentru Europa, mizaua este evidentă: independență sau supunere continuă într-o relație fără nicio legătură cu parteneriatul.
