Schimbarea criteriilor de numire a șefilor de secții din spitale stârnește un amplu conflict. Ortopedul Marius Uscatu, revenit în România după o perioadă în Franța, critică modificarea propusă de ministrul Sănătății, considerând-o o problemă majoră.
- Marius Uscatu, chirurg ortoped cu specializare în chirurgia antepiciorului, și-a absolvit studiile medicale în 1997. După trei ani de activitate într-un spital din Strasbourg, a ales să lucreze în exclusivitate în sistemul privat din România. Motivele sale sunt legate de dificultățile de integrare în mediul academic. Argumentul său este că a ales calea independenței.
În prezent, numirea șefilor de secție din spitale se face pe baza propunerii facultăților de Medicină. Sistemul este definit ca unul birocratic.
În spitalele din provincie, care nu sunt clinici universitare, numirea depinde de managerii numiți politic de autorități locale.
Guvernul actual dorește o schimbare, propunând concursuri, asemănătoare cu cele pentru managerii de spitale. Această propunere a stârnit reacții negative din partea Universităților de Medicină și Farmacie.
În discuțiile cu presa, Marius Uscatu evidențiază puterea pe care o dețin șefii de secție în spitalele publice. Aceștia decid angajările, transferurile, procedurile medicale, achizițiile de medicamente, participarea la congrese și acordarea de burse.
„În competiție, riscul este ca un candidat mai calificat să câștige”
Presa: Domnule Uscatu, ministrul a sugerat concursuri pentru șefii de secție, fără a exclude personalul din Universități. De ce această opoziție din partea lor?
Marius Uscatu: În spitalele universitare, există medici formați, în parte, prin metode alternative la rezidențiat. Cadrele universitare refuză ideea concursului din teama că un specialist superior le va lua locul.
– De ce resping ideea de concursuri?
– Riscul este ca cineva mai bun să câștige. Existența unor căi alternative de formare a specialiștilor medicali, cum ar fi preparatoriatul, creează o situație inechitabilă.
Aceste cadre universitare reprezintă o castă închisă, accesul nefiind unul ușor.
Sistemul de numire este văzut ca unul birocratic, bazat pe decizii de ordin administrativ.
„Șeful de secție are o putere considerabilă”
– Câtă putere are un șef de secție?
– Putere importantă. Decide angajările, transferurile, procedurile medicale și aprovizionarea secțiilor. Acest control pe aspecte logistice este extrem de important.
Suma de bani implicate este uriașă, cu potențial de abuz.
Șefii de secție determină ce medicamente sunt procurate, cine participă la congrese sau obține burse, deciziile lor fiind greu de contestat.
Sunt implicați financiar într-un sistem complex, cu responsabilități importante.
„Medicii tac din frică”
– De ce medicii nu vorbesc despre aceste probleme?
– Din frică. Medicii tac, nimeni nu are curajul să vorbească, fiind legați de posturile lor în spitale sau temerile legate de carierele profesionale.
Medicii pot fi împiedicați să opereze sau să trateze pacienți din motive nejustificate, șefii de secții având puterea de a lua astfel de decizii.
Exemplele furnizate în contextul unor evenimente grave, cum ar fi tragedia de la Colectiv sau alte situații medicale critice, subliniază lipsurile și disfuncționalitățile sistemului.
Interese personale și nepotisme pot afecta direct calitatea asistenței medicale.
Salarii importante, dar responsabilități reduse
– De ce se pleacă din sistemul privat către cel public?
– Salariile din sistemul public sunt atractive, mai mari decât în sistem privat. Se câștigă sume considerabile, inclusiv prin gărzi de noapte.
Aceste interese materiale pot favoriza un comportament pasiv din partea personalului medical și pot încetini progresele în sistemul de sănătate.
Acest conflict este considerat unul dintre cele mai importante din ultimii 35 de ani în sistemul de sănătate.
Exemple din trecut sunt prezentate, comparând situația actuală cu cea din anii 2000.
Propunerea unor modificări ale sistemului de numire implică si riscuri, și oportunități pentru un sistem mai transparent și responsabil.
– Concursurile vor rezolva problemele?
– Concursurile vor fi mai dificil de controlat, dar se vor găsi metode pentru a influența rezultatele, în absența unor mecanisme eficiente de monitorizare și audit.
Necesitatea unor mecanisme independente de evaluare în procese de selecție este esențială.
Experiența din străinătate sugerează că, chiar și acolo, pot exista aspecte negative în sistemele de numire ale șefilor de secții, chiar dacă acest sistem este, în general, mai transparent decât cel din România.
