Cu o capacitate de 5,15 gigawați, Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, amplasat pe Nilul Albastru, este cea mai importantă centrală hidroelectrică din Africa și printre cele mai mari 20 din lume. Cu o istorie complexă și marcată de controverse, barajul are potențialul de a transforma Etiopia în principalul exportator de energie din Africa, dar și de a agrava tensiunile dintre statele traversate de Nil.
Un proiect inițiat în anii ’50, amânat timp de decenii
Lucrări de construcție la baraj, în 2022.
Posibilitățile potențiale ale acestui amplasament, la doar 14 kilometri de granița Etiopiei cu Sudanul, au fost identificate încă din vremea împăratului Haile Selassie, între 1956 și 1964, de o agenție americană de gestionare a apelor, în momentul studiilor privind cursul Nilului Albastru.
Cu toate acestea, evenimente precum loviturile de stat din 1974, invazia Etiopiei de către Somalia în 1977-78 și conflictul civil îndelungat de 15 ani, au înghețat proiectul până la începutul anilor 2000.
Guvernul etiopian a reanalizat amplasamentul în octombrie 2009 și, ulterior, în august 2010. În noiembrie 2010, a fost prezentat un proiect detaliat pentru baraj.
La 31 martie 2011, la o zi după publicarea proiectului, un contract de 4,8 miliarde de dolari a fost acordat firmei italiene Salini Impregilo, fără licitație, iar ceremonia de începere a construcției a avut loc pe 2 aprilie 2011, condusă de prim-ministrul Meles Zenawi.
Cele cinci miliarde de dolari necesare pentru execuția proiectului au fost obținute în principal din resurse populare, atât din Etiopia, cât și din diaspora.
Inițial, barajul era cunoscut sub numele de „Proiectul X”. După acordarea contractului, a fost denumit „Barajul Mileniului”. La 15 aprilie 2011, Consiliul de Miniștri l-a redenumit „Marele Baraj al Renașterii Etiopiene”.
Lucrările de construcție au fost finalizate în iulie 2025, cu opt ani întârziere față de termenul inițial.
Cu o capacitate de acumulare de 74 de miliarde de metri cubi de apă, proiectul își propune să genereze 5.000 de megawați de energie electrică, mult mai mult decât dublul capacității actuale a Etiopiei.
Priorități naționale divergente ale statelor riverane Nilului
Prim-ministrul Etiopiei, Abiy Ahmed, în timpul ceremoniei oficiale de inaugurare a Marelui Baraj al Renașterii Etiopiene din Guba, pe 9 septembrie 2025.
Litigiul privind alocarea și utilizarea apelor Nilului persistă de ani buni și este agravat de schimbările climatice și cererea crescândă de hrană și apă a populațiilor în continuă expansiune.
Pe lângă aceasta, cele 11 state prin care curge Nilul își urmăresc obiective de dezvoltare diferite. Printre aceste state se numără Etiopia, Egiptul, Sudanul, Rwanda, Tanzania și Kenya.
Egiptul și Sudanul sunt situate în aval de baraj, ajungând la apele fluviului după ce acestea trec prin celelalte țări.
Tratate coloniale, surse de tensiune în prezent
Cadrul legal care reglementează alocarea apelor Nilului este dominat de acorduri din perioada colonială, dintre care cele mai importante datează din 1929 și 1959.
Aceste acorduri au fost acceptate de țările în aval, Sudan și Egipt, dar contestate de țările în amonte, printre care Etiopia, argumentându-se că nu sunt semnatare ale tratatelor respective și, prin urmare, nu sunt obligate de acestea.
Printre altele, aceste tratate conferă Egiptului dreptul de veto asupra oricărui proiect de construcție pe Nil sau pe afluenții săi. Specialiștii internaționali au subliniat că unele aspecte ale tratatului din 1959 se opun valorilor internaționale moderne privind utilizarea apelor transfrontaliere.
La început, țările din aval, în special Egiptul, s-au opus construcției barajului, invocând că este o amenințare la drepturile lor asupra resurselor de apă.
Etiopia a ignorat protestele și a continuat lucrările, determinând Egiptul și Sudanul să adopte strategii de negociere pentru a ajunge la un acord privind umplerea și funcționarea barajului.
Statele din aval susțineau că umplerea barajului ar trebui să dureze aproximativ 12-21 de ani, pentru a proteja accesul lor la apă, dar factorii interni și politici au condus la o perioadă de umplere mai rapidă în Etiopia.
Mai mult, Egiptul și Sudanul considerau că umplerea rezervorului fără un acord legal ar încălca interesele lor și drepturile lor.
Egipt: Barajul reprezintă o amenințare la securitatea sa
Imagine din satelit realizată pe 2 iunie 2025 de Copernicus Sentinel Data 2025.
Egiptul continuă să susțină că barajul etiopian reprezintă o amenințare pentru securitatea sa și că, dacă este necesar, va acționa pentru a proteja ceea ce consideră a fi „drepturile sale istorice” asupra apelor Nilului.
Egiptul depinde de Nil pentru peste 90% din rezervele sale de apă dulce. Nevoile de apă ale țării au crescut odată cu creșterea populației și expansiunea economică.
Însă, în loc să modernizeze infrastructura de apă, să optimizeze practicile de irigații și să îmbunătățească utilizarea apei, Egiptul se concentrează pe proiecte de amploare care pun presiune semnificativă asupra resurselor de apă ale regiunii.
Sudanul, marcat de un conflict devastator din 2023, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la impactul barajului etiopian asupra funcționării propriilor baraje.
Acest factor ar putea complica planurile de dezvoltare ale Khartoumului.
În ciuda eforturilor Uniunii Africane și ale SUA, precum și solicitărilor Egiptului către Consiliul de Securitate al ONU, cele trei țări nu au reușit să ajungă la un acord.
Ce reprezintă barajul pentru etiopieni?
Pentru etiopieni, Marele Baraj este un simbol al unității și mândriei naționale.
Este remarcabil faptul că construcția a fost desfășurată fără depedență de investiții din partea actorilor externi, cum ar fi instituțiile financiare internaționale sau marile puteri.
Generarea de energie electrică din baraj ar putea stimula dezvoltarea Etiopiei.
Energia astfel obținută ar oferi o sursă fiabilă pentru industrializarea rurală, prevenind deforesterea prin reducerea nevoii de a deține lemne pentru combustibil.
În plus, ar diminua poluarea cauzată de arderea de biomasă pentru gătit și alte activități.
De asemenea, ar facilita accesul la educație prin asigurarea energiei necesare pentru studiu, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții.
Energia produsă ar putea contribui la asigurarea unui climat mai răcoros în sălile de clasă în timpul verii.
În final, o producție sporită de energie ar stimula accesul la internet în zonele rurale, crescând legăturile cu mediul global.
Barajul ar putea contribui și la prevenirea inundațiilor în Sudan și la combaterea secetei în Egipt, dar numai printr-o colaborare eficientă între cele trei țări.
Foto: Profimedia
