George Mihăiță Gane sau Miguel Gane (32 ani) reprezintă unul dintre cei mai vânduți writeri contemporani de limbă spaniolă. Operele sale de poezie, comercializate în sute de mii de exemplare, atât în Spania, cât și în America Latină, au fascinat publicul și l-au transformat pe românul emigrant din zona Munților Făgăraș într-un autor de top. Totuși, prima lucrare tradusă în limba română a apărut abia în 2025. Într-un interviu pentru publicația HotNews, Gane discută sincer despre experiența sa de emigrant în Spania, rememorând copilăria în România, precum și dezamăgirile generate de țara natală.
- „Nimeni nu m-a băgat în seamă din România”, rememorează autorul un episod de la Târgul de carte din Madrid din 2018, când deja era recunoscut în Spania, iar publicul spaniol stătea la coadă pentru autografe. „Cei de la Institutul Cultural Român știau de mine, deoarece le scrisesem încă din 2015–2016, când am publicat. Cred că acest moment m-a afectat profund”, povestește acum Gane.
În 2017, Miguel a fost nominalizat la Premiul Național de Poezie din Spania, iar în 2020, cea de-a treia sa colecție poetică, „La piel en los labios”, s-a plasat pe primele poziții în vânzări în Spania și a stat 25 de săptămâni în topul ElCultural.
Ignorat în România
Până de curând, Miguel Gane a fost ignorat de editorii din România. Doar în 2025, a fost publicat în limba română, datorită editurii Alice Books. În data de 16 octombrie, în fața unui public numeros, într-o librărie din centrul Capitalei, autorul a lansat romanul „Când o să te faci mare” (publicat în 2019), în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari.
Povestirea, încărcată de accente autobiografice, urmărește viața unei familii de emigranți români în Spania, prin ochii unui copil de nouă ani. Autorul aduce un omagiu locurilor natale și rădăcinilor românești, precum și celor care au plecat la muncă peste hotare, cu speranța unui trai mai bun.
Gane s-a născut în satul Lerești, județul Argeș, unde a crescut în grija bunicilor, deoarece părinții săi erau plecați în Spania pentru muncă.
Într-un interviu pentru HotNews, românul își amintește cu drag de anii petrecuți la țară, de libertatea resimțită aici, unde putea face tot ce dorea, fiind calmat de buna dispoziție a bunicilor.
„În același timp, ai mei încercau să trimită bani acasă, ceea ce ne-a îmbunătățit situația financiară și condițiile de trai. Totodată, exista și un sentiment de dor, deoarece îmi era foarte dor de părinți, însă nu conștientizam asta. Mă refugiam în alte activități și nu vorbeam prea mult cu ei la telefon”, explică el.
La vârsta de nouă ani, a plecat la Madrid, pentru a locui cu părinții săi. „Am fost foarte surprins de mărimea orașului. Când am aterizat pe Barajas, priveam pe geam și mă întrebam: „Oare cum îi voi găsi pe părinții mei în tot acest aeroport?” La sosire, am găsit un coș cu fructe: banane, portocale, kiwi — lucruri pe care nu le aveam la Lerești. Cred că nu am fost niciodată mai fericit decât atunci”, povestește autorul.
A învățat limba spaniolă în doar două luni, însă integrarea a fost dificilă. „A fost greu să învăț cum să mă joc cu copiii locali, să mă simt parte din grupurile lor, și nu ca un extraterestru, privit cu dorința de a fi ca ei”, afirmă Mihai.
A început să scrie poezii de la 13 ani, dar nu le-a arătat nimănui până la 16 ani: „Atunci am creat un blog unde exprimam ceea ce simțeam: poezii de dragoste, despre identitate, cântece și povestiri scurte, cu tente erotice. Printre cititori, am avut norocul să o întâlnesc pe Monica, prima mea editoră, care lucra la Penguin Random House, cea mai mare editură din lume.”
Gane are dubla licență în Drept și Administrarea Afacerilor, deține două masterate (Proprietate intelectuală și Drept), și a susținut în 2018 examenul național de admitere în profesia de avocat în Spania, însă a ales să renunțe la această carieră în favoarea literaturii.
Își păstrează iubirea pentru țara natală și urmărește activ evoluția socială și culturală a României, fiind interesat de creațiile lui Cosmin Perța și Svetlana Cârstean. În interviu, vorbește despre rolul poeziei în lumea modernă și despre impactul versurilor sale asupra mișcărilor sociale și feministe din Ecuador, Argentina, Costa Rica și Peru, precum și despre destinul imigranților români din Spania.
Primul volum în limba română: o poveste despre români
– Cum s-au evoluat temele și stilul dvs. poetic de-a lungul timpului?
– Miguel Gane: Am devenit mai precis și mai concis, am învățat să selectez esențialul din poezie. Am acumulat experiență și pot comunica mai clar. De asemenea, nu mai abordez subiecte cu nepăsare ca la început. Scriu despre dor, iubire, satul meu, oamenii din jur, copilărie, trecerea timpului, probleme sociale ale tinerilor, poezii despre familie și violență de gen.
– Considerați poezia o necesitate în dezvoltarea personală? Este o artă esențială?
– Cu siguranță. O văd ca pe un spațiu protejat, un cămin, dar pentru a ajunge acolo trebuie să îi acorzi o șansă. Responsabilitatea poetului e să facă ca această casă să fie accesibilă, cu poezii ușor de înțeles, pline de frumusețe și înțeles profund.
– După o carieră internațională, ați fost publicat pentru prima dată și în România. A fost un moment special pentru dvs.?
– Cu siguranță, mi-ar fi plăcut să se întâmple mai devreme, dar acum consider că este momentul potrivit. Am așteptat să găsesc mediul editorial potrivit și acum, în colaborare cu Alice Books, simt că am găsit locul unde poezia mea va avea impact, iar românii vor putea citi prima mea lucrare, chiar despre ei.
„Datoria mea este să fac poezia cât mai autentică și expresivă”
– Succesul în Spania a fost remarcabil. Cum ați simțit momentul în care versurile dvs. au ajuns la zeci de mii de cititori? A avut o influență asupra dvs.?
– Cu mare responsabilitate, deoarece acum am datoria de a face poezia mea unică și relevată; trebuie să dezvolt o voce personală solidă. A fost o experiență care m-a îmbogățit spiritual și m-a făcut mai bun, mai complet.
– De ce considerați că poezia dvs. a avut o rezonanță atât de puternică în lumea spaniolă și latino-americană?
– Pentru că abordează teme relevante, ușor de înțeles, și oferă cititorilor răspunsuri la întrebări actuale.
– Ați simțit vreodată regret sau tristețe pentru faptul că românii nu știu cine este Miguel Gane?
– În 2018, la târgul de carte din Madrid, în ziua în care autoritățile și familia regală prezentau o carte și pavilionul era plin, eu mă aflam la stand pentru autografe, învârtind o coadă de 200 de persoane. Nimeni nu a recunoscut cine sunt, deși televiziuni și jurnaliști erau prezenți. Doar oficialii de la Institutul Cultural Român știau de activitatea mea, deoarece le scrisesem anterior. Acest moment m-a durut profund.
„Voiam să schimb percepția despre români în lume”
– Ce înseamnă România în viața dvs. zilnică?
– Este o rădăcină vie, mereu revenind cu plăcere pentru a mă vindeca. Aici mai am pe bunica, familia și prietenii, considerându-i parte a familiei. Satul meu natal, Lerești, e locul unde mă simt în totală liniște. Iubesc Madridul, dar și satul natal.
– Romanul „Când o să te faci mare” are o dimensiune profund autobiografică. De ce ați simțit nevoia să relatați istoria familiei dvs. și a românilor migranți?
– Am considerat că e responsabilitatea mea și, în același timp, voiam să schimb mentalitatea despre migranți. Voiam să combat stereotipurile și să mândresc comunitatea românească pentru efortul și curajul de a lupta pentru un trai mai bun.
– Credeti că literatura poate da voce acestor oameni adesea neascultați? Este o misiune sau o responsabilitate a scriitorilor?
– Cu siguranță. În discuțiile cu spaniolii, când le spui că ești român, cei mai mulți răspund „muncitori”. Sper ca propria mea activitate să fi contribuit la schimbarea acestei percepții negative, promovând imaginea românilor ca oameni muncitori.
„Am simțit nevoia să fiu altul pentru a deveni cineva”
– Ce riscuri implică uitarea istoriei celor plecați?
– Riscul de a primi migranți din alte țări tratați precum am fost și noi, și de a pierde din identitatea culturală, uitând drumul plin de încercări al comunității noastre.
– Cum v-a influențat experiența plecării și a reinventării într-o cultură diferită?
– M-a transformat în o persoană diferită, o identitate nouă, pentru că a trebuit să fiu altcineva pentru a reuși și a deveni cine sunt astăzi.
– Versurile dvs. au devenit simboluri pentru mișcări feministe și sociale din diverse țări. Cum explicați această conexiune?
– Am fost implicat în cauza violenței de gen, ceea ce m-a sensibilizat profund și mi-a dezvoltat empatia. Am încercat să fiu un bărbat mai conștient, rupând stereotipurile impuse de societate, și să inspir și pe alții să facă același lucru, prin intermediul scrisului.
„Este datoria noastră să promovăm poezia și în rândul tinerilor”
– Ați spus că ați scris limbajul unei generații și ați transformat poezia într-o oglindă a sentimentelor sinceri. Care este acest limbaj și de ce este important ca tinerii să producă poezie?
– Este esențial ca poeziile să vorbească pe limba tinerilor, să atingă emoțiile lor și să fie ușor de înțeles. Un limbaj accesibil, care să pătrundă în suflet, are puterea de a crea conexiuni reale și durabile.
– Cum își pot apropia tinerii de poezie și lectură în zilele noastre?
– Ei doresc să fie înțeleși și să înțeleagă, iar o poezie simplă, relevantă și emoționantă îi poate apropia de această artă. Societatea are responsabilitatea de a face ca poezia să fie la modă și să circule printre tineri ca un dar valoros.
– Ce recomandare le-ați face tinerilor autori aflați la început de drum?
– Să citească cât mai mult, deoarece lectura este antrenament pentru orice autor. Inspirându-se din lectură, vor găsi idei și vor deveni mai atenți la lumea din jurul lor.
– Ce sperați ca cititorii să descopere în poetica dvs. ca într-o oglindă?
– Să se autoevalueze, să devină mai buni, mai frumoși și mai înțelepți, și să găsească în poezie alinare pentru sufletul lor. Ce scriu eu este ca o mamă care vindecă durerile interioare.
