Un omagiu adus reprezentantului României la UNESCO, Nicolae Manolescu.
Am avut privilegiul de a-l cunoaște pe reprezentantul României la UNESCO de la Paris, la o reuniune anuală a ambasadorilor, organizată la București în septembrie 2009. Mă refer la Nicolae Manolescu, remarcat critic și istoric literar, eseist, academician, jurnalist, profesor universitar (1939-2024). Scumpul dialog avut atunci m-a impresionat prin profunzimea ideilor exprimate, dar și prin modestia și decența specifice unui specialist de renume european.
Nicolae Manolescu (Apolzan) s-a născut la Râmnicu Vâlcea, la 27 noiembrie 1939, într-o familie de profesori: tatăl său a fost profesor de filosofie, iar mama, profesoară de limba franceză.
După arestarea părinților din motive politice, a fost adoptat de bunicul matern, luând numele acestuia: Manolescu. A urmat studiile liceale la Râmnicu Vâlcea și Sibiu, continuându-le cu cele universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care le-a absolvit în 1962.
Cariera academică a lui Nicolae Manolescu
Nicolae Manolescu a avut o bogată carieră universitară, susținând în 1974 doctoratul cu teza „Opera lui Titu Maiorescu”. De asemenea, a desfășurat o vastă activitate publicistică la publicații precum Gazeta literară, Contemporanul și România literară. În 1997 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2013 membru titular. Între 2005 și 2024 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, iar în noiembrie 2006 a devenit reprezentantul României la UNESCO, funcție pe care a deținut-o până în 2015.
Este autorul multor studii, cărți, antologii și monografii literare, printre care: *Lecturi infidele*; *Contradicţia lui Maiorescu*; *Introducere în opera lui Alexandru Odobescu*; *Sadoveanu sau utopia cărţii*; *Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc*; *Decalogul criticii literare*; *Istoria critică a literaturii române – 5 secole de literatură*, ș.a.
Teme franceze
În acest articol mă voi referi la volumul său *Teme franceze*, apărut în 2006 sub egida Institutului Cultural Român. Volumul adună studii și articole publicate între 1971 și 1986 în diverse reviste și publicații, precum Luceafărul, Steaua, România liberă, Cronica, Ateneu, Teatrul și Convorbiri literare. În capitolul *Fragmente pariziene* găsim însemnări care sugerează anticiparea prezenței sale îndelungate și importante la UNESCO de la Paris.
Iată câteva extrase relevante:
*”Nu cred că voi scrie vreodată o carte de călătorie. M-am obișnuit să scriu despre ce citesc, nu despre ce văd. Impresiile mele vor avea întotdeauna un caracter literar. De exemplu, impresiile despre un Paris iernii, mai schimbător decât o femeie cochetă, mereu altfel în fiecare zi, în fiecare ceas.”
*Mai multe extrase din remarcabilele observații ale autorului, cu privire la Paris, sunt prezentate aici…*
Nicolae Manolescu a fost urmat de Adrian Cioroianu și Simona Miculescu ca reprezentanți permanenți ai României la UNESCO. Este necesară o recunoaștere a contribuției sale remarcabile în promovarea relațiilor culturale româno-franceze.
La 20 martie se sărbătorește Ziua Internațională a Francofoniei. Academicianul Nicolae Manolescu a trecut la cele veșnice pe 23 martie 2024.
