Maica Tereza o Icoană vie – GAZETA de SUD

Am avut onoarea, păstrată cu profundă respect în amintirea mea, de a o întâlni pe Maica Tereza în timpul unei manifestări internaționale organizate la Paris sub patronajul UNESCO, în calitate de Secretar al “Uniunii Internaționale a Studenților”. Observând-o pe holurile edificiului în care avea loc seminarul, m-am apropiat rapid de ea și am dorit să-i sărut mâna dreaptă, așa cum fusesem obișnuit încă din copilărie datorită părinților și bunicilor mei; îmi amintesc că și-a retras imediat mâna și, privindu-mă direct în ochi plini de emoție, mi-a spus: “Tânăr drag, este suficient faptul că te-ai apropiat de mine!”.

Maica Tereza (1910-1997), un simbol al altruismului și compasiunii, a fost o religioasă romano-catolică dedicată sprijinirii celor săraci din întreaga lume. S-a născut la 26 august 1910 în Skopje, oraș aflat în acea vreme sub dominație otomană, actualmente capitala Republicii Macedonia de Nord; numele său de botez era Agnes Gonxha Bojaxhiu. Părinții de origine albaneză erau foarte devotați credinței catolice; când avea doar 8 ani, tatăl ei a decedat, iar fetița s-a apropiat mult de mama sa, o persoană profund credincioasă. La vârsta de 18 ani, i-a fost permis să se alăture grupului “Călugărițelor de Loreto” în apropierea Dublinului, Irlanda, unde a învățat limba engleză; acolo a devenit “sora Maria Tereza” după numele Sfintei Tereza din Lisieux.

În anul 1929, ea a plecat în India, la Darjeeling, unde, peste doi ani, a depus primul jurământ de credință. A fost trimisă la Calcutta, unde a lucrat ca profesoară la Liceul pentru fete “Sfânta Maria”, administrat de călugărițe din același grup; la 24 mai 1937 a depus jurământul final, adoptând numele de “Maica Tereza”, iar în 1944 a fost numită directoare a acelei instituții. Conform propriilor mărturisiri, peste doi ani, în timpul unei călătorii cu trenul spre Darjeeling, a avut o revelație “a douăa chemare a Domnului”, auzind cuvintele lui Iisus Hristos: “Vino, fiul Meu, luminează lumea!”. Deoarece își depusese deja jurământul definitiv de credință, Maica Tereza nu putea părăsi mănăstirea decât cu aprobarea Episcopului de Calcutta și a Vaticanului.

De atunci, Maica Tereza a renunțat la veșmintele monahale și a adoptat ținuta specifică persoanelor defavorizate din Bengal: un sari alb cu o margine albastră. După șase luni de pregătire medicală, s-a îndreptat către periferia orașului Calcutta pentru a sprijini “pe cei abandonați, pe cei nedoriți și pe cei neglijați”; a înființat o școală în aer liber și un cămin pentru persoanele fără adăpost, obținând donații din partea autorităților locale pentru susținerea acestor inițiative.

În octombrie 1950, a fondat în Arhidiecesea Calcutta o nouă congregație religioasă numită “Misionarele Carității”, inițial formată din 12 membre, fiind compusă din foste profesoare și eleve ale Liceului “Sfânta Maria”. Organizația s-a extins considerabil, iar estimările oficiale indică că la nivel global, “Casa Misionarele Carității” include în prezent peste 5.500 de surori din 133 de țări. Într-o situație, Maica Tereza a fost surprinsă spălând un pacient grav rănit; când acesta a spus: “Eu nu aș face așa ceva nici pentru o avere de un milion de dolari!”, ea a răspuns: “Nici eu! Pentru un milion de dolari, nu; însă pentru iubirea față de Hristos – da, și cu multă bucurie!”. A fost vehement împotriva avortului, declarând în 1994 la o conferință în Washington: “Nu ucideți copilașii! Le rog pe mamele din întreaga lume: . Am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta.”

În octombrie 1979, i s-a acordat “Premiul Nobel pentru Pace”. A călătorit în numeroase state, răspândind mesaje profund umaniste; a vizitat România de două ori în anii 1990, ocazie cu care a participat la deschiderea Casei “Misionarele Carității” în Bacău și în 1992. Maica Tereza a decedat la 5 septembrie 1997 și a fost înmormântată în sediul central al congregației “Misionarele Carității”, situat pe Lower Circular Road în Calcutta.

De-a lungul vieții mele, care acum atinge amurgul senectuții, am citit și am notat numeroase meditații ale Maicii Tereza. Din păcate, nu pot include toate în acest articol, însă am selectat câteva dintre cele mai semnificative: *“Ce poți face pentru a aduce pace în lume? Du-te acasă și iubește-ți familia!”; *“Când nu mai poți să alergi, adaptează pașii la trap. Când nu mai poți nici asta, mergi pas cu pas. Când nu mai poți merge, folosește bastonul. Dar nu te opri niciodată.”; *“Judecându-i pe oameni, nu vei mai avea timp să-i iubești.”; *“Zâmbește-le celor din jur! Zâmbește-i soției, soțului, copiilor tăi, și oricui; asta ne ajută să creștem în iubire pentru aproapele.”; *“Munca fără iubire nu are niciun sens în ochii lui Dumnezeu.”; *“Cuvintele care nu aduc mai departe lumina lui Hristos adaugă întunericului.”; *“Pentru a ține o lumânare aprinsă, trebuie să turnăm ulei în ea.”; *“La Dumnezeu se intră numai pe poarta numită .”; *“Unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție.”; *“Știm că ceea ce facem este o picătură în ocean. Însă, dacă nu ar fi, oceanul ar lipsi de ceva.”; *“Cu cât avem mai puțin, cu atât dăm mai mult. Este logica iubirii.”; *“Una dintre cele mai grave boli ale lumii este să nu contezi pentru nimeni.”; *“Viața este o oportunitate. Folosește-o. Este o frumusețe. Admir-o. Este un vis. Realizează-l. Este o provocare. Înfrunt-o. Este un joc. Joacă-l. Este o promisiune. Îndeplinește-o. Este o tristețe. Depășește-o. Este un cântec. Cântă-l. Este o luptă. Accept-o. Este o aventură. Îndrăznește. Viața este noroc. Fă-ți-l. Viața este pentru tine. Luptă-te pentru ea!”

De asemenea, am regăsit o poezie emoționantă scrisă de Maica Tereza, pe care o înfățisez mai departe: “Ziua cea mai frumoasă? Azi./Obstacolul cel mai greu? Frica./Lucrul cel mai ușor? Greșeala./Greșeala cea mai mare? Renunțarea./Rădăcina cea mai rea? Egoismul./Distracția cea mai plăcută? Munca./Întâlnirea cea mai dificilă? Descurajarea./Profesioniștii cei mai valoroși? Copiii./Nevoia cu adevărată? Comunicare./Fericirea supremă? Să fii de folos./Misterul cel mai profund? Moartea./Defectul cel mai rău? Tristețea./Sentimentul cel mai urât? Ura./Cadoul cel mai valoros? Iertarea./Cel mai bun drum? Calea dreaptă./Senzația cea mai plăcută? Pacea interioară./Gestul cel mai frumos? Zâmbetul./Medicamentul cel mai eficient? Optimismul./Satisfacția supremă? Datoria împlinită./Puterea supremă? Credința./Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.”

La 19 octombrie 2003, de “Ziua Mondială a Misiunilor”, Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta în cadrul unei ceremonii solemne în Piața “Sfântul Petru” din Vatican, alături de sute de mii de pelerini. În timpul celebrării, Suveranul Pontif a afirmat: “Maica Tereza de Calcutta, fondatoarea Misionarilor și Misionarelor Carității, a urmat pașii lui Hristos într-un itinerar de iubire și devotament, care răstoarnă orice logică umană… Să îi aducem laudă acestei mici femei, devotată lui Dumnezeu, mesajiera Evangheliei și neobosită sprijinitoare a umanității.”

Peste ani, în septembrie 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Papa Francisc în aceeași piață, fiind recunoscută ca sfântă: “După deliberări și rugăciuni și după solicitarea sfatului mai multor episcopi, o proclamăm și o definim Sfântă pe Binecuvântata Tereza de Calcutta, și o venerăm ca exemplu al credinței și iubirii pentru întreaga Biserică.”

Autor Dan Mihai Bârliba