Conceptul de „distanță luminoasă” reprezintă distanța pe care o parcurge lumina în 24 de ore. Aceasta rezultă în aproximativ 16 miliarde de mile (26 de miliarde de kilometri). La această distanță, orice mesaj trimis de pe Pământ va ajunge la sondă într-o zi, iar răspunsul acesteia se va întoarce după încă o zi. Practic, o comandă trasmisă luni dimineața ar fi confirmată abia miercuri. Este un fenomen fără precedent în explorarea spațiului, iar NASA se pregătește pentru noile provocări.
Voyager 1: o misiune de aproape jumătate de secol
Voyager 1 a fost lansată pe 5 septembrie 1977 de la Kennedy Space Center, având ca scop inițial explorarea planetelor Jupiter și Saturn. După trecerea pe lângă Saturn în 1980, traiectoria sa a fost orientată în afara planetei sistemului solar. Astfel, și-a continuat deplasarea cu o viteză constantă de circa 38.000 km/h. De atunci, misiunea nu a mai fost ajustată, transformând-o într-o călătorie permanentă prin cosmos, documentează CNN.
Voyager 1 și „sora” sa, Voyager 2, sunt singurele vehicule spațiale care funcționează dincolo de heliosferă, zona influențată de câmpurile magnetice și particulele emise de Soare. Acestea explorează spațiul interstelar, o regiune slab cunoscută înaintea acestor misiuni. Instrumentele active colectează date despre câmpurile magnetice, unde de plasmă și radiații cosmice, transmitând informații cruciale despre granița dintre sistemul solar și spațiul dintre stele.
Comunicare la limita posibilului
Semnalele trimise de Voyager ajung pe Pământ cu o viteză de doar 160 de biți pe secundă – similar cu conexiunile de internet dial-up din trecut. Datorită intensității foarte scăzute, recepția necesită utilizarea simultană a mai multor antene uriașe NASA. În cazul apariției unei defecțiuni, intervenția de la sol este lentă. Din acest motiv, sonda este proiectată să poată intra singură în modul de siguranță până la restabilirea comunicației.
Pe măsură ce generatoarele nucleare își pierd capabilitatea, NASA a fost nevoită să oprească treptat anumite echipamente și sisteme pentru a conserva energia. Menținerea temperaturii interne și alinierea antenei spre Pământ sunt esențiale – orice deviație ar putea pune capăt misiunii. Până în 2027, la împlinirea a 50 de ani de la lansare, doar câteva instrumente esențiale vor continua să funcționeze, transformând Voyager într-un „post de observație” al spațiului interstelar.
În prezent, echipa Voyager include ingineri veterani, unii de peste 80 de ani și implicați încă din faza de proiectare, alături de cercetători tineri născuți după lansare. Este una dintre cele mai lungi colaborări din domeniul științei și ingineriei.
