Fostul lider militar autoritar Manuel Noriega, asemănător cu Nicolas Maduro, a fost acuzat de trafic de droguri pentru că a acceptat mită de milioane de dolari de la traficanți și a transformat Panama într-un centru internațional al traficului de cocaină. Capturat pe 3 ianuarie 1990 de către forțele militare americane, procesul său oferă perspective importante asupra posibilei evoluții a cazului lui Nicolas Maduro, conform relatărilor din publicațiile CNN, New York Times și ABC News.
În decembrie 1989, președintele George H.W. Bush a mobilizat trupe militare americane în Panama pentru a-l reține pe Manuel Noriega, conducătorul statului panamez, aflat la putere de șase ani. Noriega s-a refugiat inițial în ambasada Vaticanului din Panama City, fiind în cele din urmă arestat pe 3 ianuarie 1990, transmmmisa în Statele Unite, judecat și condamnat.
Exact la 36 de ani după, președintele venezuelean Nicolas Maduro a fost capturat de forțele speciale americane în urma unei intervenții rapide. La prima audiere, Maduro a pledat „nevinovat” pentru toate acuzațiile și a susținut că a fost „răpit” din propria locuință din Caracas de către militari americani.
Relațiile și diferențele dintre cele două cazuri și acuzațiile aduse acestor lideri sud-americani oferă indicii cu privire la direcția în care se va îndrepta procesul din New York.
Legalitatea capturării în afara teritoriului SUA
Reprezentanții juridici ai lui Maduro intenționează să attackeze legalitatea arestării sale, susținând că acesta beneficiază de imunitate în calitate de șef de stat suveran, ceea ce reprezintă un principiu fundamental în dreptul internațional și dreptul american. La primul termen, avocatul Barry Pollack a declarat că nu solicită în prezent eliberarea pe cauțiune, dar ar putea solicita ulterior.
Pollack precizează că poate depune moțiuni pentru a contesta statutul lui Maduro ca șef de stat suveran și susține că există „întrebări cu privire la legalitatea răpirii militare”.
În 1990, avocații lui Noriega au inițiat o apărare acuzând Departamentul de Justiție că a încălcat norme ale dreptului internațional și drepturile procesuale, invadând Panama și arestându-l în străinătate.
Viziunea avocatului Steve Vladeck, profesor la Georgetown University Law Center, este că „probabil și Maduro va ridica obiecții semnificative împotriva acuzațiilor”, similar cu cele ale lui Noriega.
Cazul va solicita argumente unice din punct de vedere constituțional și al dreptului internațional, ceea ce poate atrage consultanți juridiști de prestigiu în domeniul dreptului penal, susține analistul juridic Elie Honig de la CNN. „Astfel de cazuri sunt rare.”
Influența modului de aducere în fața instanței asupra procesului
Rezultatele procesului lui Noriega au fost influențate de modul în care a fost adus în fața instanței. În 1991, el a fost condamnat la o pedeapsă de 40 de ani de închisoare, însă o parte din apărare a argumentat că invazia în Panama și arestarea în străinătate au reprezentat încălcări ale dreptului internațional. Instanțele federale au decis că modul de aducere în fața justiției nu anulează jurisdicția și nu afectează validitatea procesului.
Clark Neily de la Cato Institute explică că „modul de prezentare în fața instanței, chiar și cu forța și din alte țări, nu anulează competența judeiciară a Statelor Unite”.
De asemenea, jurisprudența americană din secolul al XIX-lea susține că Statele Unite pot urmări penal cetățeni străini, indiferent dacă prezența lor în SUA este legală sau nu. Dacă Maduro formulează argumente de ilegalitate a aducerii, există precedentul și explicațiile legale pentru procesarea persoanelor aduse în mod ilicit, inclusiv notele interpretative ale fostului procuror William Barr, care subliniau că președintele are autoritatea de a ordona FBI arrestarea în țări străine, chiar dacă acest lucru contravine dreptului internațional.
William Barr, ulterior procuror general în administrațiile Bush Jr. și Trump, a explicat într-un interviu că „urmărirea și dezmembrarea rețelei criminale” reprezintă, în fapt, o schimbare de regim, scopul fiind destrămarea organizației criminale din Venezuela.
Imunitatea de președinte
„Cea mai complicată chestiune pentru procurori va fi dacă Maduro va invoca imunitate”, afirmă Vladeck, „poate din cauza statutului de lider al Venezuelei sau pentru că faptele incriminate au avut loc în exercitarea atribuțiilor oficiale”.
În cazul lui Noriega, deciziile instanței au fost că acesta nu beneficia de imunitate, deși era un lider militar, fiind condamnat pentru acțiuni ilegale. Maduro susține însă că a obținut de trei ori mandat electoral, în timp ce rezultatele scrutinului din 2024 nu au fost recunoscute de SUA sau UE, deși unele state precum China, Rusia și Egipt au recunoscut victoria sa.
În 2019, administrația Trump a închis ambasada SUA din Caracas și a întrerupt relațiile diplomatice, după ce Maduro a câștigat alegerile în condiții contestate. Ulterior, a recunoscut liderul opoziției ca reprezentant oficial al țării. Politica administrației Biden a urmărit direcții similare.
Rămâne incert dacă instanțele vor reconsidera aceste precedente, având în vedere statutul lui Maduro. În actul de acuzare publicat sâmbătă, Departamentul de Justiție l-a identificat ca fiind „liderul de facto, dar nelegitim” al Venezuelei.
Mai mulți lideri străini au fost puși sub acuzare pentru corupție și trafic de droguri, activități săvârșite în timpul mandatului. Dintre aceștia, Juan Orlando Hernández, fost președinte al Hondurasului, condamnate în 2024 pentru trafic de droguri și arme, la o pedeapsă de 45 de ani, fiind ulterior grațiat de Donald Trump la finalul anului anterior.
Soarta lui Noriega
După condamnarea din 1992, un judecător federal a decis că fostul dictator este un prizonier de război și trebuie să îi fie respectate anumite drepturi, deși sistemul penitenciar are limitări în repartizarea închisorilor. Noriega a decedat în 2017, după aproape trei decenii petrecute în detenție, fiind încarcerat în SUA, Franța și, în final, în Panama.
