Europa de Vest întâmpină dificultăți în a accepta că trăiește „într-un spațiu între stabilitate și conflict”, după cum a menționat Blaise Metreweli, conducătoarea serviciilor de informații britanice, pe 15 decembrie. Pentru statele învecinate Rusiei, în special cele baltice, Polonia și țările nordice, conceptul de „pregătire pentru conflict” este deja clar definit. În capitale precum Paris, unde amenințarea pare îndepărtată, conflictul este perceput mai degrabă ca un subiect de urmărit la televiziune, scrie The Economist.
De aici provin și avertismentele transmise de experții în securitate. Pe 11 decembrie, Mark Rutte, secretarul general al NATO, a subliniat că Europa trebuie să fie pregătită pentru „un conflict de amploarea celui trăit de bunicii sau străbunicii noștri”. Câteva zile mai târziu, șeful Statului Major al armatei britanice, Sir Richard Knighton, a avertizat că securitatea „nu poate fi delegată exclusiv forțelor armate”.
Avertismentele, considerate de unii politicieni din opoziție drept tactici de intimidare
Aceste avertismente sunt contestate de anumite personalități politice din opoziție, care le văd ca pe strategii de intimidare. Fabien Roussel, liderul Partidului Comunist Francez, a calificat discursul generalului Mandon drept „belică intolerabilă”. În același timp, guvernele europene încep să reacționeze în două direcții principale: reluarea unor forme de serviciu militar și pregătirea civililor pentru un potențial conflict.
În decembrie, guvernul german a convenit asupra unui nou model de recrutare. Începând din 2026, toți tinerii de 18 ani vor primi un chestionar pentru a evalua disponibilitatea de a servi. Din 2027, bărbații de 18 ani vor fi supuși unui control medical. Obiectivul este crearea unei baze de date pentru mobilizare, parte a strategiei de „capacitate de pregătire pentru conflict” a ministrului apărării Boris Pistorius.
Cu o lună înainte, președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat introducerea unui serviciu militar voluntar, remunerat, de zece luni, pentru tinerii cu vârste între 18 și 25 de ani, începând din 2026. Serviciul militar obligatoriu a fost desființat în 1997. În Polonia, premierul Donald Tusk analizează posibilitatea unui program de instruire militară pentru toți bărbații adulți, deși încă nu au fost propuse planuri concrete. Ca și în Germania și Franța, accentul se pune pe consolidarea rezervelor și pe transmisia unui mesaj către potențialii adversari.
Unele state păstrează serviciul militar obligatoriu
Franța și Germania s-au inspirat din modele ale țărilor nordice. Finlanda și Norvegia au păstrat serviciul militar obligatoriu de zeci de ani. Toți bărbații finlandezi sunt chemați la recrutare la 18 ani, iar populația este considerată parte integrantă a apărării naționale. Germania se bazează pe modelul suedez, care a reintrodus conscripția în 2018 ca parte a strategiei de „apărare totală”.
Atunci, toți tinerii, femei și bărbați, au fost obligați să se înregistreze la 18 ani, iar armata selectează o parte dintre aceștia pentru un serviciu militar de 11 luni. Mulți specialiști consideră că Germania va trebui în cele din urmă să revină la serviciul militar obligatoriu pentru a atinge obiectivele de recrutare.
Răspunsul european rămâne însă inegal. Italia a suspendat conscripția în 2005. Ministrul apărării, Guido Crosetto, intenționează să propună în 2026 un proiect de lege pentru crearea unei rezerve voluntare, destinată să acopere un deficit de personal estimat între 30.000 și 40.000 de militari, însă planurile sunt încă în evaluare. Spania a majorat bugetul pentru apărare, însă se preconizează o creștere modestă a efectivelor până în 2029 și nu se discută despre reluarea serviciului militar obligatoriu. Nici Marea Britanie, în pofida planurilor ambițioase de reînarmare, nu ia în calcul această opțiune, limitându-se la un program de „an de pauză” pentru tinerii sub 25 de ani.
Pregătiri civile și ghid de pregătire pentru situații de urgență
Diferențele sunt și mai vizibile în privința pregătirii civile. Țările nordice, baltice și Polonia sunt mult mai avansate comparativ cu statele din Europa de Vest. În Suedia, autoritățile organizează anual o „săptămână a pregătirii”, iar în 2024 fiecare gospodărie a primit un ghid de 32 de pagini care explică obligațiile cetățenilor în caz de război sau amenințare de conflict, ce provizii trebuie asigurate și cum pot ajunge la adăposturi civile. Lituania a publicat un ghid similar, detaliind strictul necesar pentru supraviețuirea pe trei zile. Suedia intenționează să crească alocările pentru apărare civilă la 19,4 miliarde de coroane până în 2028, față de 2,7 miliarde în 2022.
În multe țări din Europa de Vest, astfel de inițiative lipsesc. Olanda a distribuit în noiembrie un ghid pentru situații de urgență, inclusiv conflict armat, tuturor gospodăriilor. Franța a pregătit populația pentru atacuri teroriste, dar nu pentru un conflict de amploarea celui descris de Mark Rutte, implicând distrugeri masive, mobilizare generală și flux masiv de refugiați. În Spania și Italia, discuțiile publice pe această temă sunt aproape inexistente.
Un sondaj realizat în nouă țări europene și publicat în decembrie scoate în evidență aceste diferențe. 77% dintre polonezi percep un risc ridicat de conflict cu Rusia în următorii ani, comparativ cu doar 34% dintre italieni. Totodată, există un consens asupra unui punct: Europa nu este suficient de pregătită. În medie, 69% dintre respondenți consideră că țara lor nu s-ar putea apăra în fața Rusiei, procentajul ajungând la 85% în Italia, 69% în Germania, 58% în Polonia și 51% în Franța.
