Hashtagurile au fost introduse pe Twitter în anul 2007 ca metodă simplă de grupare a discursurilor în jurul aceluiași tematic. Au devenit rapid elemente esențiale: evenimente importante, campanii sociale sau comerciale, precum și manifestații, fiecare având propriul hashtag. Exemple precum #MeToo, #BlackLivesMatter sau #JeSuisCharlie au ajuns să influențeze dezbateri globale, depășind mediul virtual, conform Il Post.
În prezent, situația s-a modificat. Pe platforma X (fostul Twitter), Elon Musk a încurajat utilizatorii să renunțe la utilizarea hashtagurilor, considerându-le inutile și estetice inestetice. Instagram și TikTok au redus considerabil numărul recomandat de hashtaguri, iar LinkedIn le-a marginalizat după implementarea unui algoritm bazat pe inteligență artificială.
Algoritmii pot identifica singuri conținutul
Rețelele sociale afirmă că algoritmii actuali pot interpreta tematica postărilor fără a fi necesare etichete textuale. Analiza automatizată a textului, imaginilor, fișierelor audio, precum și monitorizarea interacțiunilor (timp de vizualizare, comentarii, distribuiri) permit clasificarea și distribuirea conținutului fără intervenția directă a utilizatorului.
Prin urmare, nu mai este obligatoriu ca utilizatorii să adauge un hashtag pentru a indica subiectul. Platforma decide automat relevanța conținutului, iar din punct de vedere estetic, hashtagurile sunt adesea considerate inutile.
O pierdere de autonomie pentru utilizatori
Unii specialiști interpretează această evoluție ca pe o restrângere a libertății online. Adam Aleksic, cercetător în limbaj digital, evidențiază că hashtagurile ofereau utilizatorilor posibilitatea de a influența distribuția conținutului, independent de algoritmi. Prin intermediul lor, oamenii puteau descoperi și crea comunități în mod direct. Eliminarea lor transferă complet controlul către platforme, care decid ce și când devine vizibil.
Reducerea utilizării hashtagurilor este legată și de schimbările în formatul conținutului. Postările textuale scurte au fost înlocuite de materiale vizuale – clipuri video, imagini, meme-uri. Campaniile recente se răspândesc prin materiale virale, nu printr-un slogan precedat de simbolul „#”.
Un exemplu este campania „All Eyes on Rafah”, unde mesajul vizual a avut un impact mai mare decât un hashtag unificator. Mișcările sociale există, dar nu mai pot fi urmărite cu aceeași ușurință printr-un singur simbol.
Ce urmează după hashtaguri
Pentru branduri și agenții, hashtagurile s-au transformat într-un instrument secundar, utilizat rar și în contexte specifice. Pentru utilizatori, adesea sunt percepute ca un semn al unei etape depășite a mediului online.
Odată cu dispariția lor, se pierde și o metodă simplă de organizare colectivă – un cod comun prin care oamenii se adunau în jurul unei idei, fără interferența algoritmică. Deși hashtagurile pot deveni un element retro, absența lor ridică o întrebare importantă: cine deține astăzi autoritatea de a modela conversațiile în mediul digital?
