După izbucnirea scandalului privind transferul profiturilor peste granițe, Gândul a discutat cu un economist de renume și un antreprenor român pentru a clarifica problema externalizării profitului internațional. Controversia a luat amploare după ce Guvernul României a aprobat, vineri, ordonanța prin care a abrogat articolul 25.1 din Codul Fiscal, care restricționa anterior deductibilitatea cheltuielilor între firme afiliate nerezidente la nivelul de 1%.
Prin această modificare legislativă, companiile multinaționale pot deduce cheltuieli mai mari pentru consultanță, management sau servicii similare oferite de firmele lor din afara țării. Această schimbare a stârnit critici în mediul public, fiind percepută ca un avantaj pentru marile companii internaționale, în contextul în care mediul de afaceri românesc se confruntă cu presiuni fiscale crescute.
Guvernul a emis ordonanța fără consultare publică, fără un pachet de legi și fără a-și asuma responsabilitatea politică. Aceasta a fost a doua ordonanță de acest tip, după ce, în decembrie anul trecut, Guvernul Bolojan a redus taxa pe cifra de afaceri pentru companiile mari, de la 1% la 0,5%. Până la promulgarea acestei ordonanțe, cheltuielile pentru drepturile de proprietate intelectuală, servicii de management sau consultanță, realizate de entități nerezidente, în special din cadrul grupurilor multinaționale, puteau fi deductibile doar în limita de 1% din totalul cheltuielilor.
Acum, odată cu această măsură propusă de Guvern, multinaționalele pot „externaliza” profitul către filialele lor din grup, fără restricții asupra deductibilității. Companiile internaționale pot deduce mai mult de 1% pentru cheltuielile realizate de firmele lor afiliate din alte state.
Aurelian Dochia: România trebuie să revadă anumite prevederi legislative
Analistul economic Aurelian Dochia afirmă pentru Gândul că eliminarea plafonului de deductibilitate nu are ca scop principal favorizarea companiilor multinaționale, ci face parte dintr-un proces mai amplu de aliniere a legislației fiscale românești la standardele OCDE, la care România aspiră prin toate mijloacele posibile. Dochia menționează că limita de 1% a fost introdusă recent, într-un context în care firmele multinaționale utilizau plățile pentru servicii de consultanță, management sau proprietate intelectuală către entități afiliate ca instrument de optimizare fiscală, reducând artificial profitul impozabil în țara noastră. Marile companii, în special cele multinaționale, utilizează un mecanism legal numit „optimizare fiscală”, pentru a plăti taxe cât mai mici la bugetul de stat.
„România trebuie să adapteze anumite prevederi legislative la recomandările organizației. Este important să reamintim că plafonul de deductibilitate pentru anumite cheltuieli a fost introdus recent, acum câțiva ani, și era bazat pe presupozția că firmele străine folosesc plățile către subsidiare pentru a-și reduce baza impozabilă în România.”
Feliciu Paraschiv: Dominarea pieței de retail de către companiile mari subminează retailerii locali
Din perspectiva mediului antreprenorial, Feliciu Paraschiv, proprietarul lanțului de magazine Paco Supermarkets, evidențiază că problema depășește aspectul fiscal și implică un dezechilibru structural între marile rețele de retail, în special multinaționale, și întreprinderile românești de dimensiuni mici și medii. Antreprenorul explică pentru Gândul că, în retail, marjele de profit sunt foarte mici, atingând între 2 și 3%. Cu toate acestea, unele companii mari, cu sute sau mii de magazine, raportează pierderi pe termen lung, ceea ce pare ilogic în mediul de business.
„Marjele de profit se situează între 2–3% net. Există companii cu sute de magazine care înregistrează pierderi ani de zile, ceea ce este dificil de explicat în mediul de afaceri. Dacă eu generează pierdere cu 1.400 de unități, de ce mai continui activitatea?”
Feliciu Paraschiv subliniază că retailerii mici au dificultăți în negocierile cu furnizorii, nu pot obține profituri comparabile cu cele ale companiilor internaționale. Aceștia beneficiază de discounturi mai mici, au costuri logistice mai ridicate și o capacitate redusă de optimizare a operațiunilor. În opinia sa, deși câteva rețele românești au reușit să figureze în topul celor mai mari retaileri, dominanța este în continuare a companiilor mari, internaționale.
„Retailerii autohtoni obțin profituri mici din cauza negocierilor mai dure. Puterea de negociere favorizează retailerii mari. Microîntreprinderile au discounturi mai mici și costuri mai mari. Dacă nu sunt gestionate eficient, profiturile devin nesustenabile. În continuare, câteva rețele românești au urcat în top, dar majoritatea liderilor sunt grupuri internaționale.”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Populația, din ce în ce mai afectată de sărăcie, și multinaționalele, tot mai susținute, se află într-un conflict economic accentuat.
- Guvernul aprobă măsuri care favorizează companiile străine, în timp ce mediul românesc de afaceri resimte taxe și impozite tot mai grele, pregătindu-se pentru sărbători cu poveri financiare crescute.
