România a marcat pe 5 martie 2026 împlinirea a 73 de ani de la decesul lui Iosif Visarionovici Stalin, dictatorul sovietic al cărui impact a influențat profund cultura și literatura din perioada comunistă. Cu această ocazie, au fost evidențiate numeroase exemple de poezie și creație versificată dedicate lui Stalin, precum și un spectru larg de citate și opere care au promovat cultul personalității și ideologia sovietică.
Opera literară dedicată lui Stalin
Creațiile literare descrise de autor relevă un tipar comun în acea perioadă, fiind manifeste de slavă și credință față de liderul sovietic. Printre cele mai reprezentative se află poezia publicată în ziarul Scânteia din 9 martie 1953, intitulată simplu «Pentru Stalin». Textul Îl descrie pe Stalin drept soare, steag și făuritor al viitorului, accentuând jertfa și importanța sa pentru poporul sovietic. Poetul evocă „mâna neînfrântă” a liderului și rolul său în construirea comunismului, lăudându-l drept simbol al speranței și sprijinului pentru universul muncitorilor.
Contextul propagandei și cultului personalității
Majoritatea poeziilor și poemelor publicate în acea vreme ilustrează o ideologie dedicată promovării cultului personalității lui Stalin. Asemenea creații apar în volume precum În numele vieții, apărut în 1950, și în publicații oficiale precum Scânteia. Exemplele includ poemul „Ce gândea Maria Tomii când lucra în Schimbul de Onoare” și „Reşiţa cântă slavă lui Stalin”, în care Stalin este portretizat ca o figură zâmbitoare, parte integrantă a vieții și muncii naționale.
Alte exemple de poezie și creație versificată
Alexandru Toma, cunoscut și sub pseudonimul Solomon Moscovici, a scris poezii dedicate simbolurilor sovietice, precum librăria „Cartea Rusă” și sacrificiile muncitorilor, toate axate pe glorificarea liderului și a construcției comuniste. În aceste poezii, Stalin este prezentat ca un mag, un odihnitor și un constructor al unei lumi ideale, în care cărțile devin magice și indică măreția progresului sovietic.
Reflecții după moartea lui Stalin
După decesul liderului sovietic, poeții și Scriitorii au continuat să promoveze imaginea sa idealizată. Poezia lui Nina Cassian, publicată imediat după moarte, exprimă o durere profundă și o devotament față de Stalin, comparându-l cu figura indispensabilă a pâinii și aerului. Tiberiu Utan, alt poet român, a relatat evenimentele din Moscova, unde a susținut că a văzut personal pe Stalin, în timpul studiilor sale în Uniunea Sovietică.
Poeme în măsura cultului lui Lenin și a altor lideri
Opera literară celebră pentru cultul lui Lenin a fost prezentată de Anatol E. Baconsky în 1954, contemplând odihna și semnificația mausoleului din Kremlin. Versurile evocă imagini poetice despre somnul lui Lenin și despre mineri, soldați și activiști aflați în acțiune, în contextul moștenirii comuniste.
Versuri și omagii dedicate lui Stalin
Poetul Marcel Breslaşu, pseudonim Bresliska, a scris un «Cântec pentru tovarășul Stalin» în care portretizează liderul ca pe o sursă a iubirii și recunoștinței. Strofe ale acestei poezii îl descriu pe Stalin ca pe un zid al prosperității și armoniei naționale, luminând grădinile și construcțiile din țară, și fiind mereu prezent ca figură salvatoare.
Simbolismul și celebrarea în epoca comunistă
Această literatură reprezentativă pentru perioada comunistă a fost dedicată idealizării liderului și cultivării unei imagini omniprezente a acestuia în sufletul poporului român și sovietic. Poeziile impresionante și odele au fost folosite ca instrumente de propagandă pentru consolidarea cultului personalității lui Stalin, reflectând o realitate în care orice altă perspectivă era suprimată.
Imaginea sângeroasă și autoritară a lui Stalin a fost figurată și în versuri care afirmau, de exemplu, „Moartea unui om este o tragedie; moartea a milioane de oameni este doar o statistică”, evidențiind relativizarea și glorificarea sa în atmosfera oficială. Această tematică a fost răspândită până la anii 1950, fiind ilustrată și de poeți precum Nina Cassian, Tiberiu Utan sau Eugen Frunză, acesta din urmă afirmând că „În fața morții, Stalin nu a murit”.
Autor: Dan Mihai Bârliba
