Alexandru Giugaru, considerat o figură emblematică a scenei românești, a avut o carieră filmografică și teatrală de peste patru decenii, fiind recunoscut pentru interpretarea unor personaje din comediile lui Ion Luca Caragiale și pentru participarea în numeroase pelicule românești. S-a născut la 23 iunie 1897 în Huși, județul Vaslui, și a urmat cursurile Liceului “Cuza Vodă” din oraș, înainte de a absolvi Conservatorul de Artă Dramatică din București.
Origini și începuturi în actorie
În copilărie, Mihai Bârliba menționează că viitorul actor a fost influențat de întâlnirile din orașul natal cu artiști precum Iorgu Tomescu și Tănase, vizitele acestor interpreți fiind cele care au determinat aspiratia sa artistică. Începând cu anii 1906–1907, în Huși activa o berărie numită “La pivniceru,” unde artişti precum Tomescu și Tănase veneau pentru spectacole improvisate.
Primii pași și debutul
Alexandru Giugaru a început ca artist de cabaret, debutând în 1913 într-o berărie de pe Calea Griviței, în București, unde a cântat și jucat monologuri. În 1916, din cauza începutului războiului, s-a întors temporar la Huși și a traversat Moldova cu trupe de teatru. Întors la București în 1919, a participat la diverse trupe de teatru, fiind supranumit “Sandy-Huşi”, nume de scenă stabilit ulterior cu intervenția profesoarei Lucia Sturdza Bulandra.
Activitate teatrală și roluri remarcabile
Giugaru a fost parte din teatrul de repertoriu, jucând la companii precum Bulandra, Cărăbuș, Maria Ventura, Maria Filotti și Comedia. A interpretat personaje din comedii de Ion Luca Caragiale, precum O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului și Conu Leonida față cu reacțiunea, adesea în colaborare cu actori precum Ion Finteșteanu și Radu Beligan.
A participat în turnee în Moscova, cu piesa Revizorul de Nikolai Gogol, și la Veneția, cu Bădăranii de Carlo Goldoni. La scena națională, a performat în comedii și piese populare, marcând prezența pe scena “Teatrului Național din București”.
Carieră cinematografică
Giugaru a avut o vastă filmografie, fiind activ în cinema între anii 1925 și 1974. Printre cele mai cunoscute filme se numără Legenda celor două cruci (1925), Venea o moară pe Siret (1929), precum și filme din anii ’50 și ’60 precum O noapte furtunoasă (1943), O scrisoare pierdută (1953), Două lozuri (1957), D-ale carnavalului (1958), și Frații Jderi (1974). A vizionat aceste filme în timpul studenției, în cinematografele din Roman și București.
Colaborări și distincții
În perioada 1953–1961, a colaborat cu “Teatrul Naţional Radiofonic,” unde a interpretat roluri precum Revisatorul și Revizorul de Gogol și Caragiale, respectiv. Pentru activitatea sa, a fost decorat cu numeroase titluri și medalii, între care “Ordinul Muncii” (clasa a II-a, 1952), “Artist Emerit” (1953), “Artist al Poporului” (1960), și “Premiul de Stat” (1964).
Ultimii ani și moștenirea artistică
Alexandru Giugaru a trecut în neființă la 15 martie 1986, la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor. În strategia conservării memoriei sale, s-a insistat asupra includerii în programul telecinematecilor a unor producții cinematografice românești cu valoare istorică, pentru a le face accesibile și în zonele fără televiziune prin cablu.
A fost considerat un artist de referință al teatrului și filmului românesc, cu un regal de roluri memorabile ce au rămas în memoria publicului de-a lungul timpului.
