Statele Unite iau în calcul o operațiune terestră în Iran pentru a recupera sau distruge materialul nuclear îmbogățit, considerată a fi „cea mai mare operațiune a forțelor speciale din istorie”. Decizia încă nu este confirmată oficial, iar planurile rămân în stadiul de discuție, potrivit surselor citate de mai multe publicații internaționale.
Planuri militare și riscuri asociate
Oficialii americani analizează posibilitatea unei misiuni complexe în Iran, care ar implica evacuarea sau distrugerea depozitelor de material nuclear ascunse sub un munte din Isfahan. Operațiunea ar necesita participarea unui număr semnificativ de militari, fiind estimată la peste 1.000 de conducători militari pentru verificarea terenului și asigurarea perimetersului.
Potrivit Wall Street Journal, misiunea ar putea fi cea mai amplă din istoria forțelor speciale ale SUA. În scenariu, specialiștii ar verifica teritoriul pentru mine și capcane, în timp ce militarii ar trebui să asigure protecția perimetrului, în condițiile riscului de atacuri cu drone și rachete. Transportul materialului recuperat ar necesita un aerodrom apropiat, iar în lipsa unuia, ar fi necesar să fie amenajat unul temporar.
Starea și cantitatea de uraniu îmbogățit din Iran
În luna iunie a anului trecut, avioane de război americane și israeliene au bombardat trei instalații nucleare ale Iranului. La acel moment, experții estima că Iranul deținea în depozite aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, apropiat de nivelul necesar fabricării armelor nucleare, și aproape 200 de kilograme de uraniu la 20%.
Șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a menționat recent că peste jumătate din uraniul îmbogățit la 60% se afla depozitat într-un complex de tuneluri de la situl nuclear de la Isfahan. Un raport recent al SUA indică un punct de acces foarte restrâns pentru recuperarea acestor materiale.
Proximitatea Iranului de obținerea unei bombe nucleare
Experții afirmă că Iranul ar putea îmbogăți combustibilul necesar pentru o bombă nucleară în circa o lună. Totuși, timpul pentru fabricarea unei arme rudimentare ar putea varia între câteva luni și aproape un an.
Majoritatea serviciilor de informații americane nu considerau anterior riscul de un atac iminent din partea Iranului, însă situația s-a schimbat după multiple bombardamente. Informațiile recente indică faptul că, după distrugerile din luna februarie, materialul nuclear devine una dintre ultimele resurse ale Iranului pentru amenințare nucleară.
Reacția și poziția administrației și a experților
Președintele Donald Trump a afirmat marți că operațiunile terestre de acest tip nu îl îngrijorează și a spus că nu i se pare că ar trebui să fie temei de îngrijorare. El a precizat că ar lua în considerare o astfel de misiune doar dacă armata iraniană ar fi „atât de decimată încât să nu mai poată lupta”.
În discuții anterioare, el a declarat că Iranul era „la o lună distanță” de a dezvolta o armă nucleară înaintea atacurilor din iunie 2025. Experți nu împărtășesc această opinie, afirmând că Iranul ar avea nevoie de mai mult timp pentru fabricarea unei arme.
În luna februarie, oficialii de informații nu vedeau un risc pentru o acțiune iminentă, iar analiști precum Matthew Bunn subliniază că Iranul putea îmbogăți suficient combustibilul pentru o bombă în aproximativ o lună, dar fabricarea propriu-zisă ar fi necesitat mai mult timp.
Posibile alternative și negocieri eșuate
La începutul lunii, Iranul a manifestat disponibilitatea de a dilua tot materialul nuclear până la nivelul utilizabil în reactoarele civile, dar fără a permite părăsirea țării, sub supraveghere internațională. Această ofertă, însă, a fost respinsă de oficialii americani, care consideră că Iranul nu poate păstra controlul asupra materialelor nucleare.
O altă variantă discutată era oferirea de uraniu slab îmbogățit Iranului, gratuit și pe termen nelimitat, pentru a reduce riscul de obținere a armelor. Discuțiile au fost însă compromise de atacurile din februarie și de decizia SUA de a nu relua negocierile, în contextul tensiunilor crescute din regiune.
