Hitler a planificat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial să lanseze milioane de bancnote false asupra Marii Britanii, în încercarea de a destabiliza economia și a favoriza eforturile militare naziste. Operațiunea, denumită operativ “Bernhard“, nu a fost finalizată, dar există dovezi concrete despre amploarea și complexitatea acesteia.
Planul secret al naziștilor de a arunca bani falsificați asupra Marii Britanii
Hitler a ordonat producția a peste 132 de milioane de lire sterline falsificate, echivalentul a aproximativ 7,5 miliarde de lire în moneda de astăzi. Aceste bancnote, falsificate în lagărele de concentrare din Germania, urmau să fie lansate în marea britanică prin avioane Luftwaffe.
Planul era de a utiliza escadrile de bombardiere pentru dispersarea bancnotelor peste teritoriu, provocând inflație galopantă și panică în rândul populației. Hitler considera că, prin umplerea țării cu bani falși fără acoperire, economia britanică ar fi fost grav afectată, iar și efortul de război ar fi fost compromiss. Înainte ca planul să fie pus în aplicare, situația războiului s-a schimbat, iar resursele Luftwaffe s-au epuizat, planul fiind abandonat.
Inventarea bancnotelor false și cercetările}}
Operațiunea de falsificare a avut ca scop crearea de bancnote identice cu cele autentice ale Băncii Angliei. Pentru aceasta, o echipă de 142 de specialisti, între care tipografi, gravori, artiști, matematicieni și foști funcționari bancari evrei, a fost recrutată din lagărele naziste. Aceștia au fost conduși de ofițerul SS Hans Krueger și de evreul Sally Smolianoff, care a devenit liderul de facto al echipei.
Falsificatorii au produs bancnote în valoare de 132.610.945 de lire sterline, reprezentând aproximativ 7,5 miliarde de lire în condițiile actuale. La început, probele au fost testate în secret, iar bancnotele au fost considerate identice cu cele originale după verificări inițiale.
Pentru a putea produce banile în cantități mari, echipa a trebuit să descifreze secvența specifică valutei britanice, în special materialul folosit pentru tipărire. După multe teste, falsificatorii au descoperit că bancnotele autentice erau tipărite pe un material special, fabricat din cârpe din haine vechi, prelucrate prin pastă, și nu pe hârtie obișnuită.
De la cercetări la producție
După confirmarea autenticitații bancnotelor false, falsificatorii au început producția în proporții mari. Într-un atelier secret, au fost tipărite bancnote în volume importante, gata pentru distribuție și utilizare în piața neagră.
Într-un incident, un om de afaceri german a prezentat băncii elvețiene bancnotele false, reclamând că le-a obținut prin piața neagră. Bancherii au efectuat teste și au confirmat că bancnotele erau autentice, fapt care a permis continuarea procesului de falsificare la scară largă.
Infiltrarea în economia globală
Bancnotele falsificate au reprezentat, în total, peste 134 de milioane de lire sterline, adică aproximativ patru din zece „lire“ existente în circulație la acea vreme. Chiar dacă planul inițial prevedea utilizarea bombardamentelor pentru dispersia bancnotelor, deteriorarea situației militare a Germaniei în 1943 a făcut ca lansarea masivă să nu mai fie posibilă.
Totuși, Reichsmark-ul, moneda oficială, nu putea fi folosit pentru cumpărături internaționale din cauza devalorizării și a restricțiilor. În schimb, falsurile de lire sterline puteau fi folosite pentru a achiziționa materiale de război, fiind acceptate și tranzacționate pe piața neagră, prin intermediari.
Banii falși au ajuns chiar în rețele de trafic de valută, fiind folosiți pentru mituire și pentru obținerea de documente false sau identități noi. Această rețea a fost folosită și pentru sprijinirea naziștilor fugiți din Europa spre America de Sud, inclusiv Argentina.
Implicații și consecințe
Operatiunea de falsificare a fost una dintre cele mai ample încercări ale regimului nazist de a submina economia adversarilor prin bancnote false. Cu toate că planul nu a fost implementat complet, ea a demonstrat puterea banilor ca un instrument de război economic și de destabilizare.
Prin intermediul acestei acțiuni, naziștii au demonstrat că, în contextul războiului, banii pot fi mai puternici decât armatele sau ideologiile. Mai mult, această tehnică de falsificare a fost gestionată de o echipă formată din specialiști din lagărele naziste, care au reușit să creeze unele dintre cele mai avansate falsuri din istorie.
