Neanderthalienii au avut o prezență extinsă în Eurasia și au supraviețuit aproape 400.000 de ani
Studii recente arată că neanderthalienii dominau cea mai mare parte a Eurasiei între 400.000 și 45.000 de ani în urmă. Aceștia vânau mamifere mari, colectau plante și confecționau unelte din piatră, precum și îmbrăcăminte din piei de animale.
Existența lor era precară, fiind caracterizată de trai în grupuri mici, răspândite pe distanțe mari, ceea ce sugerează un nivel semnificativ de consangvinizare. Aceasta a permis supraviețuirea lor la limita extincției, pentru aproape 400.000 de ani.
Cercetări genetice avansate și dovezi din ADN antic
Descoperirile sunt bazate pe ADN antic extras din fragmente de os, unele de dimensiuni mici, precum un cartof prăjit. Aceste descoperiri permit cercetătorilor să obțină informații genetic echivalent a ceea ce nu ar fi fost posibil altfel.
Un fragment de os de 2,5 centimetri din Peștera Denisova, în regiunea Altai din Siberia, a furnizat genomul neanderthalian detaliat, fiind găsit în urmă cu peste 100.000 de ani. În această zonă, neanderthalienii și denisovanii găseau adăpost pentru a face față condițiilor dure.
Evoluție accelerată și consangvinizare în populațiile mici
Compararea genomului extras cu alte două probe din aceeași regiune și cu un exemplar mai recent din Croația a relevat o acumulare rapidă de diferențe genetice, indicând un proces de divergență în populații mici.
Geneticienii afirmă că acest fapt reflectă un nivel crescut de consangvinizare în populații restrânse, de câteva zeci de indivizi, în special în est, unde arealul neanderthalienilor era limitat.
Specialistul Diyendo Massilani de la Universitatea Yale a explicat că neanderthalienii aveau o predispoziție mai mare spre reproducere între rude apropiate, ceea ce a accelerat divergența genetică a grupurilor.
Sașe și refugii în sud-vestul Europei în perioade critice
Al doilea studiu sugerează că, în timpul unei epoci glaciare între 75.000 și 65.000 de ani în urmă, populația de neanderthalieni a scăzut din cauza schimbărilor climatice. În acest interval, numărul de situri arheologice a devenit mai mic.
Unele grupuri s-au refugiat în zone din sud-vestul Europei, precum peșteri din sudul Franței, în timp ce în alte zone populațiile au dispărut.
După retragerea gheților, neanderthalienii au reînceput să se răspânda din nou pe Eurasia, însă diversitatea genetică a fost redusă, asigurând supraviețuirea unei singure linii genetice.
Populația minimă și extincția finală
Chiar și după reconsolidarea răspândirii, cercetările indică că dimensiunea efectivă a populației de neanderthalieni a rămas mică pentru milenii.
Resursele limitate sau condițiile climatice au îngreunat formarea unor grupuri mari și stabile, explică specialiștii.
Obiceiurile și ultimele zile ale neanderthalienilor
După apariția oamenilor moderni în Europa în urmă cu aproximativ 45.000 de ani, condițiile de mediu s-au schimbat brusc. Aceasta a coincis cu dispariția aproape totală a neanderthalienilor.
Datele genetice indică o scădere rapidă a populației, de la circa câteva mii de indivizi la dispariție, în decurs de 3.000 de ani, în urmă cu aproximativ 42.000 de ani.
Geneticianul Qiaomei Fu subliniază dificultatea adaptării în fața schimbărilor climatice bruște, ceea ce a contribuit la dispariția neanderthalienilor, odată cu creșterea populației umane moderne.
