Nicușor Dan a desemnat pe Eugen Tomac pentru funcția de prim-ministru, justificând decizia prin faptul că partidele din Parlament nu se înțeleg între ele. În contextul în care Curtea Constituțională a clarificat limitele atribuțiilor Președintelui în desemnarea premierului, declarația lui contrazice jurisprudența CCR, dar oficialul susține că alegerea s-a făcut pentru stabilitate și soluții independente.
Deciziile CCR privind desemnarea premierului
Curtea Constituțională a stabilit în ultimii 12 ani că desemnarea premierului nu este o alegere exclusivă a Președintelui, ci rezultatul unor consultări și negocieri cu partidul majoritar sau cu partidele ce pot asigura majoritatea parlamentară. În decizia din 2018, CCR a afirmat că Președintele are rol de mediator și arbiter, nu de decident, în procesul de desemnare.
În decizia din 2014, CCR a precizat că procedura este flexibilă, dar nu permite exercitarea discreționară a competenței prezidențiale. În cazul în care nu există o majoritate clară, președintele trebuie să desemneze un candidat capabil să obțină votul de încredere în Parlament. Aceasta înseamnă că desemnarea trebuie să reflecte și rezultatele alegerilor, precum și nevoia de coagulare a unei majorități parlamentare.
Curtea a respins modificările aduse art.103 din Constituție prin care se intenționa schimbarea procedurii de desemnare, considerând aceste modificări neconstituționale. Decizia din 2014 a respins și revizuirea legii, arătând clar că desemnarea trebuie să fie în concordanță cu rezultatul alegerilor și să se bazeze pe negocieri politice.
Rezumat, jurisprudența CCR a statuat că Președintele nu poate desemna premierul în mod discreționar, ci trebuie să țină cont de majoritatea parlamentară și de rezultatul alegerilor. Aceeași opinie este reiterată și în alte decizii, inclusiv din 2018, privind conflictul dintre Președinte și Premier.
Justificarea lui Nicușor Dan pentru desemnarea lui Eugen Tomac
Nicușor Dan a explicat alegerea lui Eugen Tomac ca premier independent de partidele din Parlament, motivând că partidele nu se înțeleg între ele. El a afirmat că această decizie a fost o responsabilitate pentru a asigura stabilitatea și pentru a avansa în proiecte precum finalizarea PNRR, păstrarea rupturii pro-occidentale, digitalizarea și lupta împotriva corupției.
Președintele a evidențiat experiența politică a lui Eugen Tomac ca fiind un atu în gestionarea negocierilor cu partidele parlamentare. Dan consideră că, prin această nominalizare, se urmărește obținerea unui consens și implementarea obiectivelor naționale, chiar dacă decizia contrazice interpretarea legii stabilită de CCR.
El a mai spus că alegerea s-a făcut pentru a avea un premier care să poată discuta eficient și independent cu partidele politice, pentru a asigura stabilitatea necesară proceselor legislative și guvernamentale. În opinia sa, această soluție este un act de responsabilitate din partea sa, așteptând același nivel de responsabilitate din partea partidelor.
Această poziție a fost exprimată în contextul în care Curtea Constituțională a clarificat limitele atribuțiilor prezidențiale, subliniind că desemnarea premierului trebuie să se bazeze pe majoritatea parlamentară și negocieri, nu doar pe decizii independente ale Președintelui.
