Un cineast iranian, Armin Etemadi, afirmă că solidaritatea dintre femei este unul dintre cele mai greu controlabile aspecte ale sistemelor patriarhale. Într-un interviu acordat HotNews, el vorbește despre cum această forță colectivă devine un obstacol pentru modelele patriarhale și despre semnificația acesteia în societate.
Perspectivă despre femeile iraniene și solidaritate
Etemadi consideră că unul dintre cele mai importante progresuri din Iran este creșterea solidarității între femei. El explică că aceste femei transformă restricțiile în creație și că această forță colectivă reprezintă o provocare majoră pentru sistemele patriarhale.
Regizorul menționează că, pentru el, această solidaritate nu este doar o mișcare socială, ci o armă împotriva constrângerilor sistemice. În cinematografie, el observă o tendință tot mai puternică de povești în care femeile se susțin și se regăsesc reciproc, redefinind astfel rolul lor în societate.
Evoluția generațiilor feminine
Etemadi face diferența între generațiile de femei din Iran. El spune că mamele au fost mai speriate, urmăreau modelul unei „fete bune”. Fetele tinere de astăzi au însă o înțelegere mai clară a dorințelor și nu ezită să pună sub semnul întrebării normele sociale.
Această generație mai curajoasă moștenește visurile și temerile anterioare, însă filtrează ceea ce merită păstrat. Copii, spune cineastul, au învățat să pună întrebări și să lumineze tiparele vechi, chiar dacă sistemele patriarhale le tem de această revoluție internă.
Ce doresc adolescențele iraniere
Adolescentelor iraniene le lipsește, în general, libertatea de a-și alege propriul viitor. Mulți își doresc „o viață normală” – o expresie citată dintr-un cântec al lui Shervin Hajipour – ce înseamnă, pentru ele, libertate de decizie și exprimare.
Teama principală a lor este că nici această viață nu le va fi permisă, fiind decise de alții. Această teamă constă în convingerea că cineva va continua să decidă cine trebuie să fie și cum să trăiască.
Schimbări în solidaritatea femeilor iraniene
Etemadi observă o creștere a solidarității între femei și în cinematografie. Fracturile tradiționale, precum rivalitatea sau gelozia, sunt înlocuite cu povești de susținere și sprijin reciproc.
El explică că această unitate a femeilor reprezintă un element esențial al transformării. Solidaritatea lor pune sub semnul întrebării vechile structuri patriarhale și deschid calea spre noi posibilități pentru următoarele generații.
Percepția externă și complexitatea femeilor iraniene
Regizorul afirmă că imaginea femeilor iraniene, aproape exclusiv asociată cu opresiunea, este distorsionată. El subliniază că femeile din Iran sunt extrem de creative, reziliente și pline de umor, iar restricțiile nu le limitează total posibilitățile de exprimare.
Pentru Etemadi, această imagine reduc univocitatea experienței femeilor și omit forța vieții, imaginației și dorinței de a crea chiar și în condiții dificile. În filmele sale, încearcă să evidențieze aceste trăsături și să contrabalanțeze stereotipia.
Provocările femeilor din industria artistică iraniană
Regizorul relatează că femeile din domeniul artistic trebuie să se confrunte cu prejudecăți, uneori mai dure din partea unor colegi consideri progresiști. Un exemplu este al unei actrițe care, după ce a devenit mamă, nu a mai primit oferte de filmări, fiind percepută diferit profesional.
El povestește că aceste obstacole sunt frecvent întâlnite și reflectă presiuni multiple: de la vârstă, imagine fizică, maternitate și rolurile sociale atribuite femeilor. Aceste experiențe sunt retrăite zilnic în mediul artistic iranian.
Expresia indirectă și reziliența artistică a femeilor
Femeile din Iran, conform lui Etemadi, au dezvoltat modalități de exprimare indirectă și simbolică pentru a tezauriza existența. Arta devine astfel un mijloc de transformare și de afirmare a identității, chiar și în condiții de restricții stricte.
El menționează sloganul „Femeie, Viață, Libertate” ca un exemplu de reziliență creativă. Acest slogan, născut din suferință, a devenit simbol al luptei și speranței, dovadă a spiritului de revoltă și solidaritate.
Valoarea libertății dincolo de granițe
Despre temele filmelor sale, precum cele din „Fading Dream”, „The Woman Who Laughs” și „Prehistoric”, Etemadi afirmă că reflectă nevoia universală de a avea propria voce, de a urmări visurile și de a se elibera de așteptări.
El le-a spune româncelor și românilor că libertatea nu înseamnă simpla dereglementare, ci eliberarea de o voce interioară blocată. În familiile și societățile din întreaga lume, femeile devin cele mai importante agenți ai libertății.
Discuțiile despre libertate și identitate, din cinematografia iraniană, și despre luptele femeilor pentru recunoaștere și exprimare continuă să fie relevante în contextul global. Filmele lui Armin Etemadi vor putea fi urmărite pe 14 iunie la Cinema Muzeul Țăranului, în cadrul festivalului Films of Iran Experience, unde vor fi proiectate trei dintre creațiile sale.
