Compoziția genetică a populației europene
Cercetători italieni au analizat mostre genetice din schelete vechi, datate între 45.000 și 1.700 î.Hr. Concluziile sugerează o modificare mai treptată a pigmentării pielii decât se estima inițial.
În perioada paleolitică (13.000 – 35.000 î.Hr.), 92% din populația europeană avea pielea întunecată și 8% o nuanță intermediară. Nu s-au identificat indivizi cu pielea deschisă.
În Epoca Fierului (1.700 – 3.000 î.Hr.), proporțiile s-au modificat: 55% cu pielea întunecată, 27% cu nuanță intermediară și 18% cu ten deschis la culoare.
Evoluția pigmentării pielii
Migrarea din Africa către Europa și Asia, în urmă cu 60.000-70.000 de ani, a influențat adaptarea la radiațiile UV mai reduse. Aceasta a condus la apariția tenului mai deschis, pentru optimizarea producției de vitamina D.
„Era de așteptat ca primii locuitori europeni, veniți din zone mai calde, să prezinte în principal pigmentare întunecată. Surprinzător a fost însă persistența acestui fenotip”, a explicat un biolog evoluționist participant la studiu.
Concluzii despre strămoșii europenilor
Cercetările folosind metode probabilistice au arătat schimbări semnificative în culoarea ochilor, părului și pielii în Eurasie de-a lungul timpului.
Modificările au avut loc treptat, astfel încât abia în Epoca Fierului, frecvența pielii deschise a egalat-o pe cea a pielii întunecate. Majoritatea europenilor preistorici aveau pielea închisă la culoare.
Descoperirile oferă o perspectivă nouă asupra aspectului fizic al populațiilor preistorice din Europa. De exemplu, constructorii de la Stonehenge ar fi putut avea o pigmentare mai întunecată decât se credea.
Studiul, publicat pe bioRxiv, așteaptă evaluarea colegială. Rezultatele pot avea implicații importante pentru înțelegerea evoluției umane și a diversității genetice în Europa.
