Data de 24 ianuarie este o zi liberă legală în România, o decizie adoptată de Parlamentul României în 2016. Descoperă evenimentele din 1859 și povestea importantei Uniri a Principatelor Române.
24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române
Unirea din 1859, uneori numită și „Mica Unire,” a marcat un moment crucial în procesul de constituire a statului național român. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și al Țării Românești a fost primul pas semnificativ în acest proces.
Pe 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie 1859 a fost ales și domn al Țării Românești. Această alegere istorică, care a dus la unirea principatelor, a avut loc la Hotel Concordia din București, aflat astăzi pe strada Smârdan, nr. 39.
Unirea a fost strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de ascensiunea sa la conducerea ambelor principate. Evenimentele din 5 și 24 ianuarie 1859 au avut loc în Moldova, respectiv Țara Românească. Cu toate acestea, unificarea a fost un proces complex, determinat de o puternică apropiere culturală și economică dintre cele două teritorii. Procesul a început în 1848, odată cu încheierea unei uniuni vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu.
Dorința de unire a Moldovei cu Țara Românească a apărut la finalul Războiului Crimeii (1853-1856), fiind un subiect important în dezbaterile internaționale și din interiorul celor două principate.
Contextul favorabil unirii a fost influențat și de evenimente internaționale, precum înfrângerea Rusiei și ascensiunea Franței sub conducerea lui Napoleon al III-lea.
Propagandă realizată de partidele din cele două principate, atât în țară, cât și în străinătate, a jucat un rol crucial în procesul de unificare.
Votul popular favorabil unirii, rezultat din adunări speciale în 1857, a condus la Convenția de la Paris din 1858. Această înțelegere între marile puteri a acceptat o unificare formală între cele două țări, cu guverne separate și anumite instituții comune.
- 12/24 mai 1848 – Brașov – programul „Principiile noastre pentru reformarea patriei”
Acest document avea ca obiectiv principal unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat român independent. Congresul de la Paris din 1856 a decis ca statutul final al Principatelor să fie determinat de voința moldovenilor și munteni, evitându-se astfel o decizie prin tratat.
În ambele principate, liderii mișcării unioniste au format partide politice naționale. În primele luni ale anului 1857, s-a constituit un Comitet central al Unirii, care a popularizat programul politic național, axat pe autonomia și neutralitatea Principatelor, unirea într-un stat condus de un prinț străin, precum și guvern reprezentativ cu o singură adunare națională, reprezentând toate forțele societății.
- Adunările ad-hoc din Moldova (22 sept./3 oct.1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) și din Țara Românească (30 sept./12 oct.-10/22 dec. 1857)
Aceste adunări au reunit reprezentanți ai boierilor și țărănimii, un deputat pe județ. Rezoluțiile adoptate, în Moldova la 7/19 oct. 1857 și în Țara Românească la 8/20 oct. 1857, au cerut unirea principatelor, neutralitatea, independența în raport cu Poarta Otomană , un prinț străin din dinastia domnitoare europeană, și o singură adunare națională ca putere supremă.