Un stat membru recent al NATO, aflat la granița Rusiei și înconjurat de ape, se confruntă cu o decizie strategică crucială: investiții masive în infrastructură, inclusiv tuneluri subacvatice și poduri extinse, pentru a asigura o legătură directă cu capitalele aliaților din regiune.
„Vulnerabilitățile din Marea Baltică obligă Finlanda să dezvolte noi rute logistice pentru a menține conexiunile cu restul Europei și cu restul lumii”, se precizează într-un raport recent al Confederației Industriilor Finlandeze (EK), cea mai importantă organizație patronală din țară. Aceasta reprezintă companiile care produc peste 70% din PIB-ul finlandez, și peste 95% din exporturile sale.
În prezent, Finlanda este legată de statele europene vecine și membre NATO – Suedia și Estonia – predominant pe cale maritimă și aeriană.
Conexiunea terestră cu statele baltice se realizează exclusiv prin Rusia, iar conexiunea terestră cu Suedia este extrem de indirectă, implicând un ocol considerabil în jurul Golfului Botnic.
În plus, Finlanda se confruntă cu o diferență majoră de ecartament feroviar față de restul rețelei europene.
Trei strategii pentru conexiuni fixe cu aliații
„Analizarea diferitelor variante pentru conexiuni internaționale trebuie să fie prioritară în politica de transport. Trebuie să explorăm posibilitatea realizării unei conexiuni fixe peste Marea Baltică, inclusiv o legătură pod-tunel către Stockholm”, susține raportul EK.
Documentul identifică trei proiecte majore pentru conectarea Finlandei cu aliații:
- Un proiect care leagă Helsinki de Stockholm, traversând arhipelagul Aland și intrarea în Golful Botnic. Distanța estimată este de aproape 170 de kilometri.
- Un tunel subacvatic de aproximativ 80 de kilometri, care va conecta Helsinki de Tallinn și de celelalte state baltice.
- O legătură între Vaasa (Finlanda) și Umea (Suedia), traversând cea mai îngustă secțiune a Golfului Botnic. Distanța este de aproape 80 de kilometri.
Toate aceste proiecte sunt ambitioase, complexe și extrem de costisitoare, dar experții finlandezi recomandă explorarea tuturor variantelor, cu o implementare anticipată în perioada 2030-2050.
Tunelul subacvatic Helsinki – Tallinn
Cel mai avansat proiect este tunelul feroviar subacvatic care ar conecta Helsinki de Tallinn. Discuțiile despre acest tunel durează de peste 25 de ani, iar studiile de fezabilitate indică o lungime de aproximativ 80-100 de kilometri, reprezentând cel mai lung tunel din lume, în ambele variante.
Estimarea costurilor se situează între 13 și 20 de miliarde de euro, cu o posibilă contribuție europeană de 40 %. Există însă o îngrijorare majoră legată de contribuțiile naționale, având în vedere PIB-urile țărilor implicate.
Diferențele majore în timpul de deplasare (90-180 de minute cu feribotul vs. sub 40 de minute cu tunelul) și în infrastructura de legătură către restul Europei, prin Rail Baltica, fac acest proiect unul atractiv pentru Finlanda.
Legătura Helsinki – Stockholm
Un alt proiect important implică o conexiune rutieră și feroviară între Helsinki și Stockholm, traversând insulele Åland. Acest proiect este considerat și mai complex și ambițios decât podul Øresund, ce leagă Danemarca și Suedia.
Provocare majoră este specificul geografic al insulelor Åland, cu dificultăți potențiale de mediu.
Impactul asupra ecosistemelor fragile și riscul de poluare sunt alți factori cruciali care trebuie luați în considerare.
Conexiunea Vaasa – Umea
O conexiune fixă între Vaasa și Umea ar asigura o alternativă pentru tranzitul prin Golful Botnic.
Finlanda a alocat resurse pentru studii de fezabilitate în 2024, iar un raport este așteptat în acest an.
Experții indică o contribuție economică limitată în comparație cu celelalte proiecte.
Dependența Finlandei de rutele maritime
Confederația Industriilor Finlandeze (EK) evidențiază dependența Finlandei de rutele maritime, vulnerabilitatea crescută a traficului de mărfuri și necesitatea unei abordări strategice în acest sens.
