Ideea de a părăsi țara nu mai este o simplă fantezie. Este o preocupare reală, cu bagajele aproape gata. Este o soluție nedorită, dar aparent inevitabilă.
Sunt părinte. Nu politician, nu specialist, nu strateg geopolitic. Sunt un om care își conduce copilul la școală dimineața și își dorește seara să găsească aceeași „acasă”: o țară liberă, stabilă, demnă, europeană. Însă, după primul tur al alegerilor prezidențiale 2025 din România, sentimentul acesta a dispărut. O neliniște apăsătoare și greu de îndepărtat s-a instalat.
Un candidat cu convingeri extreme, apropiat de Rusia, a câștigat clar primul tur. Pe poziția secundă, la o distanță semnificativă, se află un independent pro-european, o voce slabă într-o lume care țipă. Viitorul nostru, și mai ales al copiilor noștri, se află acum între acești doi poli.
Ce înseamnă să trăiești cu Rusia la graniță
Pentru unii, discuțiile despre influența rusă par abstracte. Dar pentru părinții care își țin copiii în brațe seara, ascultând știrile despre bombardamente în Ucraina, frica este reală. Granițele nu mai par impenetrabile. Un președinte cu simpatie pentru regimul de la Moscova ar putea transforma România într-un instrument docil în noua ordine autoritară, iliberală. Și când drepturile omului devin o glumă, școlile pot deveni centre de propagandă, spitalelor și locurilor de joacă le pot fi afectate grav, iar libertatea poate deveni un concept apus.
Ce fel de viață îl așteaptă pe copilul meu într-o Românie îndepărtată de influența europeană? Ce fel de viitor poate construi într-o țară unde granițele ar putea fi închise, în numele „protecției” și „identității naționale”? Unde poate învăța? Unde poate munci? Ce poate visa?