Activitatea solară crescută, observată tot mai frecvent, nu afectează doar comunicațiile și infrastructura electrică. Aceasta pune în dificultate și sateliții Starlink ai companiei SpaceX, care sunt afectați de o declin orbital mai rapid decât se preconizase. Un studiu recent al NASA arată că fenomenele solare actuale generează furtuni geomagnetice suficient de puternice pentru a afecta traiectoria sateliților ce orbitează la joasă altitudine. Consecința? Un număr mai mare de sateliți reintrare în atmosferă cu o întârziere de zile sau chiar săptămâni, crescând pericolul ca fragmentele să atingă suprafața terestră.
Cercetătorii de la Centrul Spațial Goddard al NASA au investigat modul în care furtunile geomagnetice influențează sateliții aflați sub 300 de kilometri altitudine. În timpul acestor fenomene solare, radiațiile intense încălzesc straturile superioare ale atmosferei, determinând o dilatare a acestora. Acest lucru conduce la o creștere a rezistenței aerodinamice, scăderea vitezei sateliților și o deplasare treptată a acestora către Pământ.
Acest proces este periculos, deoarece sateliții nu sunt proiectați pentru o reintrare necontrolată. Teoretic, aceștia ar trebui să se dezintegreze complet în atmosferă, însă practic, nu toate componentele ard complet. NASA atrage atenția că, pe măsură ce astfel de evenimente devin mai frecvente, riscul ca fragmente metalice să atingă solul va crește.
Un exemplu concret a fost înregistrat în august 2024, când o piesă dintr-un satelit Starlink a fost descoperită pe o fermă din Canada. Deși nu au fost înregistrate victime, incidentul a ridicat numeroase nelămuriri cu privire la siguranța pe termen lung a mega-constelației Starlink.
SpaceX deține peste 7.000 de sateliți în orbită, dar aspiră la mai mult
În prezent, rețeaua Starlink cuprinde peste 7.000 de sateliți activi, însă ambițiile SpaceX sunt mai mari. Obiectivul companiei este depășirea pragului de 30.000 de unități, pentru a asigura internet de mare viteză în zonele izolate ale globului. Fiecare satelit are o durată estimată de viață de aproximativ cinci ani, după care se presupune că se va dezintegra complet în atmosferă.
Problema este că furtunile geomagnetice modifică acest scenariu. În februarie 2022, o furtună de intensitate medie a dus la pierderea a 49 de sateliți Starlink lansate cu o rachetă Falcon 9. Acestea au fost împinse înapoi în atmosferă la scurt timp după lansare și s-au dezintegrat înainte de a-și putea îndeplini scopul.
Dacă acest tip de evenimente devine mai frecvent – iar observațiile sugerează că acest lucru se va întâmpla din cauza vârfurilor ciclului solar – viitorul megaconstelațiilor devine mai puțin sigur.
Reintrările necontrolate pot deveni o problemă reală de securitate
Deși majoritatea sateliților Starlink se dezintegrează în atmosferă, riscurile nu pot fi eliminate complet. NASA atenționează că, în cazul reintrărilor necontrolate, fragmente din sateliți ar putea atinge suprafața Pământului și provoca daune, în special în zonele rurale sau în apropierea zonelor populate.
Până în prezent, incidentul din Canada este singurul caz documentat, dar pe măsură ce crește numărul sateliților și persistă activitatea solară la niveluri ridicate, astfel de incidente s-ar putea multiplica. Chiar și un singur fragment metalic, căzut în loc incorect, ar putea cauza pagube materiale semnificative sau, în cazuri extreme, victime umane.
În contextul actual, agențiile spațiale internaționale ar putea fi nevoite să implementeze noi regulamente privind lansarea și monitorizarea sateliților, mai ales a celor care orbitează la joasă altitudine. Siguranța spațiului cosmic depășește protecția împotriva hackerilor și include și managementul traficului orbital și a riscurilor asociate fenomenelor cosmice.
În efortul de a asigura o conectivitate globală și de a progresa tehnologic, uităm uneori că spațiul cosmic prezintă pericole. Soarele – sursa noastră de viață – poate deveni un factor de perturbare pentru infrastructura digitală. Sateliții care cad nu sunt doar un spectacol științific, ci un semnal de alertă. Așadar, în era lansărilor masive și a constelațiilor orbitale, este necesar un echilibru mai subtil între progres și responsabilitate cosmică.
