Resursele marine au avut un rol crucial în prosperitatea economică a Peruului la mijlocul secolului al XIX-lea. Nu prin exportul peștelui, ci prin exportul de guano, un îngrășământ valoros, bogat în substanțe nutritive precum nitrații și fosfor. Acesta putea fi utilizat și în fabricarea pulberii de pușcă, datorită conținutului de salitre, un ingredient esențial. Alte ingrediente cheie pentru pulbere erau obținute din nucă de cocos, prin extragerea glicerinei.
Guano-ul provenea din excrementele păsărilor marine (cormorani, printre altele), care își găseau hrana principală în peștii mici, cum ar fi hamsiile, migratoare de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud, purtate de curentul Humboldt, bogat în nutrienți, care se extinde din sudul Chile până în nordul Peruului, conform lucrării „Economie comestibilă” a profesorului Ha-Joon Chang.
Epoca Guano (1840-1880): Guano, motorul economiei Peruului
Importanța guano-ului pentru Peru a fost atât de mare, încât istoricii economiei definesc o perioadă specifică, „Epoca Guano”. În 1856, Congresul SUA a adoptat Legea insulelor Guano, care le permitea cetățenilor americani să preia insule cu zăcăminte de guano, cu excepția cazului în care acestea erau deja ocupate sau în jurisdicția altor țări. Această lege a justificat ocuparea a peste o sută de insule din Pacific și Caraibe, contrar monopolului britanic asupra comerțului cu guano peruvian. Alte țări, inclusiv Marea Britanie și Franța, au ocupat, de asemenea, insule cu zăcăminte bogate de guano.
Boom-ul guano-ului peruvian nu a fost durabil. După aproximativ 30 de ani, exporturile au început să scadă din cauza exploatării excesive.
Impactul pierderii guano-ului a fost, într-o oarecare măsură, înlocuit de descoperirea, în anii 1870, a zăcămintelor de salpetru (nitrat de sodiu), o resursă minerală bogată în nitrați, bună pentru îngrășăminte și pulbere de pușcă. Totuși, prosperitatea Peruului a fost afectată puternic de Războiul Pacificului (1879–84), în urma căruia Chile a preluat zonele de coastă ale Boliviei și o parte din Peru, zone cu vaste zăcăminte de guano, ceea ce a consolidat bogăția statului Chile.
Cu toate acestea, nici salpetrul nu a fost o soluție pe termen lung. În 1909, cercetătorul german Fritz Haber a descoperit o metodă de extragere a azotului din aer pentru producția de amoniac și, implicit, îngrășăminte artificiale.
O soluție revoluționară: Industria îngrășămintelor chimice
Haber a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1918. Munca sa în domeniul gazelor toxice din Primul Război Mondial a umbrit, însă, realizarea sa științifică.
Descoperirea lui Haber a fost exploatată de Carl Bosch, un alt savanț german, care a lucrat pentru BASF, compania chimică germană. Această tehnologie a devenit cunoscută ulterior ca procesul Haber-Bosch, permițând producerea în masă de îngrășăminte artificiale, înlocuind guano-ul.
Utilizarea salpetrului, ca sursă mai importantă de nitrați a scăzut foarte mult, de la 2,5 milioane de tone în 1925 până la 0,8 milioane de tone în 1934.
Alte inovații majore care au influențat economiile globale
Numeroase industrii au fost afectate de inovații tehnologice. Spre exemplu, dezvoltarea coloranților artificiali în Marea Britanie și Germania a afectat sever producătorii de coloranți naturali din întreaga lume. Coloranții roșii artificiali au afectat economia Guatemalei, care depindea de exportul de cochinilă (un colorant natural).
În mod similar, dezvoltarea coloranților artificiali din gudron de cărbune de către BASF a afectat economia Guatemalei, care depindea foarte mult de exportul de cochinilă. Aceasta a afectat puternic industria indigoului din India și economia Malaeziei depinzând de exportul de cauciuc natural.
Și în cazul cauciucului, inovațiile au schimbat jocul. Brazilia deținea monopolul asupra cauciucului până în anii 1880, când extinderea culturilor de cauciuc în Malaezia a afectat exporturile braziliene. În altă direcție, Vietnamul a devenit al doilea cel mai important producător de cafea începând cu începutul mileniului III.
În concluzie, capacitățile tehnologice avansate pot duce la înlocuirea resurselor naturale și a producerii unor înlocuitori artificiali, impactând piețele globale, prin crearea de noi oportunități și amenințări pentru economiile naționale.
De exemplu, utilizând capacitățile tehnologice mari, țările au putut depăși constrângerile naturale, care au dus la crearea unor înlocuitori chimici pentru substanțe naturale. Țările cu capacități productive industriale ridicate pot menține un nivel ridicat de trai pe perioade lungi de timp.
