Cu 84 de ani în urmă, Jorge Luis Borges, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, a imaginat un univers care astăzi pare îngrozitor de familiar. Povestirea sa „Biblioteca Babel” nu era doar o mostră de stil literar sau o explorare a infinitului, ci poate un avertisment subtil despre viitorul internetului. În era în care inteligența artificială inundă spațiul online cu texte generate automat și dezinformarea se răspândește rapid, se creează un paradox: deși avem acces nelimitat la informații, găsirea adevărului devine din ce în ce mai dificilă.
Ideea că inteligența artificială ar putea corecta internetul a fost, pentru o perioadă, destul de tentantă. Modele precum ChatGPT, Claude, Gemini sau Copilot pot sintetiza informații din surse verificate, răspunzând rapid și coerent la întrebări, eliminând teoretic zgomotul digital.
Dar realitatea este mult mai complexă. Pentru a funcționa, aceste modele lingvistice mari (LLM) sunt antrenate pe volume enorme de texte, culese de pe internet – bloguri, articole, enciclopedii, forumuri etc. Internetul, însă, nu este o sursă nelimitată. Informațiile de calitate – verificate, bine structurate și coerente – devin din ce în ce mai rare. Se estimează că, până în 2026, vom asista la o criză reală de date relevante pentru antrenarea IA.
Pe măsură ce LLM-urile absorb tot materialul valoros și sunt antrenate pe propriile rezultate – texte generate anterior de alți chatboți – apare un fenomen denumit „colaps al modelului”. Cu alte cuvinte, IA riscă să se autodistrugă, pierzând treptat acuratețea și coerența, similar unei copii xerox după o altă copie xerox, până la pierderea totală a calității.
Această perspectivă distopică nu este doar o teorie academică. S-a întâmplat deja cu Tay, chatbot-ul Microsoft, care a început să reproducă discursuri discriminatorii după interacțiuni online. Și se întâmplă zilnic în mediul digital, unde milioane de texte generate de IA sunt postate online, parând „veridice”, dar adesea conținând erori sau chiar informații false.
Borges și biblioteca infinită de absurdități
„Biblioteca Babel”, povestirea lui Borges din 1941, descrie o lume în care toate cărțile posibile există – orice combinație de litere, orice adevăr, dar și orice minciună imaginabile. Inițial, oamenii sunt entuziasmați: undeva în acea bibliotecă fără sfârșit, există cu siguranță răspunsurile la toate dilemele existențiale.
Dar realitatea este implacabilă: marea majoritate a cărților sunt lipsite de sens. Informațiile relevante sunt pierdute într-un ocean de inutilități. Și chiar când cineva descoperă un text coerent, nu poate ști dacă este autentic sau doar o altă formă de falsitate aleatorie. Sună cunoscut?
Această viziune pare să descrie cu o terifiantă precizie direcția în care se îndreaptă internetul. Cei care caută adevărul printre milioane de postări, reclame mascate, opinii neconfirmate și texte generate de IA se simt din ce în ce mai copleșiți. Chiar și când găsești un text coerent, te întrebi: cine l-a scris? Este generat de o IA? Este veridic?
La fel ca în „Biblioteca Babel”, accesul nelimitat la informație devine o capcană: în loc de cunoaștere, aduce confuzie.
Viitorul cunoașterii: se va transforma internetul într-un privilegiu?
Neal Stephenson, un alt autor de literatură științifico-fantastică, a dezvoltat această idee în romanul său Fall (2019). În lumea pe care o descrie, internetul este complet contaminat de conținut fals, „clickbait” și minciuni. Soluția? Accesul la „fluxuri editate” – surse controlate, unde oameni reali verifică și filtrează informația. Dar acest serviciu este costisitor. Numai elitele își pot permite un internet de calitate. Restul primesc deșeurile.
Acest scenariu, din păcate, nu mai pare o simplă distopie. Din ce în ce mai mulți utilizatori se plâng de scăderea calității informațiilor disponibile gratuit. Algoritmii favorizează popularitatea, nu acuratețea. Și pe măsură ce chatboții se auto-alimentează, ceea ce pare „corect” azi ar putea deveni irelevanta sau fals în câțiva ani.
Internetul, deși considerat o minune a secolului nostru modern, riscă să devină exact ceea ce a prezis Borges: o bibliotecă infinită și de nedescoperit.
În loc de concluzie: poate că e timpul să nu mai lăsăm viitorul internetului pe mâna sorții sau doar a algoritmilor. Poate începe prin a citi mai atent, pune întrebări și alege surse de încredere. Altfel, vei fi risca să te pierzi în „Biblioteca Babel” digitală, fără hartă și fără ieșire.