Prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, a contestat public apartenența țării sale la NATO, cu câteva zile înainte de summitul crucial al alianței, programat pentru 24 și 25 iunie la Haga. El a afirmat că guvernul de la Bratislava se opune oricărui acord privind majorarea alocărilor pentru apărare la 5% din PIB, o măsură solicitată în special de Statele Unite.
Într-o întâlnire cu partidele politice și președintele Peter Pellegrini, Fico a criticat aspre țările occidentale, acuzându-le că promovează o politică beligerantă ce favorizează interesele industriei de armament. Conform declarațiilor sale, noul obiectiv bugetar al NATO ar obliga Slovacia să aloce peste 7 miliarde de euro anual pentru apărare. Prim-ministrul a avertizat că această sumă reprezintă aproape o cincime din bugetul național, amenințând prioritățile sociale ale țării.
„Deciziile noastre de la Haga, privind investițiile viitoare în apărare, se vor baza pe nevoile concrete de capacități materiale”, a declarat secretarul general al NATO, Mark Rutte, recent, oferind direcții pentru discutarea obiectivului de 5%.
Secretarul general a împărțit planul pe două etape până în 2032. Din acest 5%, 3,5% ar fi destinate cheltuielilor militare propriu-zise, iar restul de 1,5% ar fi investite în aspecte legate de apărare, precum protecția infrastructurii sau securitatea cibernetică, aspecte integrate și de către alte guverne, precum cel italian, în definiția securității.
Totodată, a subliniat pericolul unei eventuale agresiuni rusești împotriva unei țări NATO în 2029, demonstrând importanța asigurării securității actuale și viitoare. El a accentuat că sprijinul pentru Ucraina nu este temporar, ci o politică pe termen lung, care vizează asigurarea resurselor necesare pentru o pace durabilă.
Rutte a mai evidențiat necesitatea identificării capabilităților critice indispensabile pentru apărare, în particular pentru regiunea baltică, fără a detalia. El a solicitat din nou tuturor aliaților angajament financiar semnificativ în apărare, „pentru a reduce decalajul între situația actuală și nivelul necesar de pregătire” pentru viitor. A insistat asupra implementării concrete a obiectivului de 5% din PIB destinat cheltuielilor militare, considerând-o esențială pentru asigurarea siguranței.
Fico afirmă că Slovacia are doar două opțiuni
Fico, însă, nu a anunțat o retragere formală din NATO, dar a afirmat deschis că Slovacia se confruntă cu două opțiuni: „a se conforma exigențelor privind cheltuielile militare sau a părăsi Alianța”. Recunoaște, totuși, că nu are autoritatea de a lua o decizie atât de crucială unilateral. În acest sens, ar fi necesară o dezbatere parlamentară, sau chiar un referendum. Cu toate acestea, declarațiile sale constituie un punct de cotitură în poziționarea unei țări membre NATO din 2004.
Declaratiile lui Fico au generat reacții turbulente, președintele slovac Peter Pellegrini declarând ferm că Slovacia nu intenționează să părăsească NATO și reafirmându-și angajamentul față de valorile alianței. Atât personalitățile guvernamentale, cât și cele din opoziție au considerat declarațiile lui Fico drept „irresponsabile” și „destabilizatoare” într-un context european tensionat, dat fiind războiul din Ucraina și presiunea crescândă a Rusiei în regiune.
Atitudinea critică a lui Fico face parte dintr-o tendință pro-rusă ce caracterizează guvernul său. Începând cu revenirea sa la putere în 2023, el a blocat asistența militară pentru Ucraina, a criticat sancțiunile impuse Rusiei și a contestat posibilitatea aderării Ucrainei la NATO. Această poziție a generat tensiuni interne, proteste și a diminuat încrederea unor parteneri europeni preocupați de evoluțiile geopolitice din Bratislava.
În acest context, summitul NATO dobândește o relevanță sporită pentru viitorul țării în spațiul euro-atlantic. Deși o retragere din alianță pare improbabilă pe termen scurt, declarațiile unui șef de guvern a unei țări membre care ridică deschis această posibilitate demonstrează o fractură a unității occidentale față de Rusia, în special în rândul Slovaciei și Ungariei.
Declaratiile lui Fico nu numai că îngrijorează aliații săi, dar ar putea fi interpretate și ca o victorie simbolică pentru Kremlin, care urmărește de ani de zile slăbirea coeziunii NATO în Europa Centrală și de Est.