În urma unui demers controversat, dar justificat de obiectivele climatice, Belgia a devenit una dintre primele țări europene care oferă compensații financiare fermierilor de porci pentru închiderea fermelor. Această măsură inovatoare în Uniunea Europeană semnifică o intensificare a politicii ecologice în agricultura occidentală. Cu o alocare bugetară de 200 de milioane de euro, programul guvernului flamand vizează, în principal, ferme cu un impact semnificativ asupra mediului, având drept scop reducerea emisiilor de azot.
Belgia își propune reducerea drastică a poluării agricole
Inițiat încă din 2022, programul de achiziționare a fermelor a câștigat impetuozitate în 2025. Până în prezent, 366 de ferme au acceptat retragerea voluntară din activitatea de creștere a porcilor, în schimbul unor compensații financiare. Printre acestea, 156 se află în prima fază de aplicare, iar alte 210 au intrat în faza următoare, cu condiții mai relaxate.
Mecanismul presupune renunțarea fermierilor la activitate, demolarea fermelor și primirea unei compensații financiare de la stat. Sumele nu sunt publicate individual, dar programul beneficiază de un fond public de 200 de milioane de euro. Scopul este reducerea emisiilor de azot, poluant major generat de ferme, care contribuie la degradarea solului, poluarea apelor și dezechilibrele ecologice.
O tendință ce se extinde la nivel european
Măsuri similare sunt observate și în alte state europene. De exemplu, Olanda implementează un plan de eliminare treptată a fermelor cu emisii ridicate, la care au aplicat peste 1.500 de crescători de animale, inclusiv 500 din sectorul porcine. Acolo, presiunea este sporită, după decizii judecătorești care obligă guvernul la respectarea limitelor de emisii.
În Belgia, abordarea este mai degrabă una bazată pe negociere decât pe impunere. Guvernul propune, fermierii decid. Odată luată decizia, ea este irevocabilă: fermierii nu mai pot relua activitatea. Construcțiile de fermă trebuie demolate, iar terenurile reconvertit sau lăsate pentru regenerare.
Această strategie ridică semne de întrebare. Pe termen scurt, reducerea emisiilor este evidentă. Pe termen lung, însă, se ridică probleme legate de securitatea alimentară, mai ales dacă aceste măsuri se extind la nivelul întregii Uniuni Europene. Posibilele lipsuri de producție locală pot conduce la o sporire a importurilor și, implicit, la o posibilă creștere a prețurilor.
În prezent, Belgia se află la frontiera unei politici agricole ecologice, dar rămâne de văzut reacția fermierilor, a sindicatelor și a consumatorilor în fața acestor schimbări majore.