Transformarea digitală este un obiectiv important pentru România de peste un deceniu, dar implementarea este încă fragmentată și inconsistentă. În pofida proiectelor europene, strategiilor naționale și investițiilor anunțate, digitalizarea continuă să întâlnească două obstacole majore: lipsa educației digitale și ineficiența autorităților în punerea în aplicare la scară largă a soluțiilor tehnologice.
La conferința „Digitalizare și Securitate Cibernetică” din iunie 2025, președintele Asociației Române pentru Orașe Inteligente, Eduard Dumitrașcu, a descris tranziția digitală ca fiind marcată de întârzieri și nemulțumiri. Deși există un cadru teoretic bine definit, cu planuri, strategii și resurse, realitatea arată că România este încă la început de drum în multe domenii, în special în ceea ce privește digitalizarea administrației publice, educației și sănătății.
Lipsa educației digitale blochează accesul la servicii moderne
Unul dintre principalele obstacole este nivelul scăzut de educație digitală a populației. Accesul la internet este limitat în multe comunități, iar utilizarea platformelor online de către cetățeni este afectată nu doar de infrastructură, ci și de lipsa competențelor digitale de bază. Utilizarea aplicațiilor guvernamentale, depunerea documentelor online sau accesarea informațiilor oficiale sunt dificile pentru mulți români, în special în mediul rural sau în rândul persoanelor în vârstă.
Eduard Dumitrașcu a subliniat că România trebuie să depășească inerția și să înțeleagă că adaptarea la tehnologiile actuale este o necesitate. Întârzierile față de alte state europene continuă să crească. Digitalizarea nu necesită ca fiecare cetățean să devină programator, ci ca fiecare să înțeleagă și să utilizeze instrumentele digitale puse la dispoziție de stat și de sectorul privat.
Statul digitalizat doar pe hârtie: între birocrație și promisiuni
Autoritățile se mișcă lent, necoordonat și fără o strategie coerentă. Deși există fonduri europene semnificative pentru digitalizarea serviciilor publice, o mare parte sunt absorbite insuficient sau utilizate ineficient. Platforme precum Ghiseul.ro sau Spațiul Privat Virtual sunt exemple de inițiative utile, dar nu acoperă întregul spectru al relației cetățean-stat.
Interoperabilitatea sistemelor este redusă, bazele de date nu comunică, iar lipsa standardizării face digitalizarea dificilă și artificială. Sectorul public este adesea reticent în a adopta schimbări, mai ales cele care implică reorganizarea procedurilor. Fără o reformă administrativă, digitalizarea devine un strat tehnologic peste birocrația tradițională.
Conferința a evidențiat și alte probleme critice, precum securitatea cibernetică și necesitatea unor politici coerente în educația digitală. România are potențialul de a deveni un hub tehnologic regional, dar pentru a reuși, este nevoie de mai mult decât promise: infrastructură funcțională, conducere coerentă și o educație digitală continuă.