Un amestec de ficțiune științifico-fantastică și kafkiană, grotesc și satiric, filmul Golem te face să reflectezi asupra destinului individual într-o lume distopică. Și nu doar atât – se pot trage paralele și cu istoria recentă.
Filmul Golem (1979), regizat de Piotr Szulkin (care a semnat și scenariul, alături de Tadeusz Sobolewski), inspirat de o legendă și de romanul „Golem” de Gustav Meyrink, pornește de la o premisă neobișnuită: în 1941, după un dezastru atomic, într-o societate unde supraviețuirea umană era pusă la grea încercare, exista specularea că unii indivizi erau creați artificial (imagini cu doi medici încercând să dea viață unui prototip uman, alternând sugestiv cu imagini din cobai, sugerează această premisă).
O legendă veche relata despre o ființă creată din lut, readusă la viață prin introducerea unei formule magice în gură.
Similar, este creat Pernat, un individ chestionat ulterior cu privire la moartea unui medic, eveniment pe care nu și-l amintește.
După ce povestește despre activitatea sa la o sculptură în cupru (asemănătoare cu „Spânzuratul” din tarot), primește un număr de înmatriculare și o îmbrăcăminte care nu-i aparțin.
Încercând să protesteze, primește răspunsul că „a depune o plângere va lua mult timp”.
Deși un „erou” științifico-fantastic, reminiscent de operele lui Asimov sau Stanislaw Lem, personajul său prezintă o asemănare izbitoare cu K din scrierile lui Franz Kafka.
Depersonalizat, obligat să se supună unor legi neînțelese și de necunoscută proveniență, protagonist al unor episoade bizare și greu de înțeles (uneori imposibil de acceptat), Pernat devine simbolul consecințelor unui experiment cinic, al „somnului rațiunii care naște monștri”.
„Adus la viață” în locul unui deținut executat, Pernat se confruntă cu o multitudine de situații paradoxale datorită identității sale dublate.
Deși provoacă controverse etice chiar în rândul creatorilor săi, Pernat nu reușește să scape de statutul de „experiment creat pentru o lume mai rezilientă”. Va rămâne doar un număr, o adresă.
O succesiune de evenimente absurde completează tablou.
Un film surprinzător, cu un scenariu bizar și criptic. O realizare originală, chiar dacă poate nu tuturor le va plăcea.
Până unde pot merge experimentele lipsă de etică? Care este limita care separă omul de creația artificială? La ce ne putem aștepta peste decenii?
Personajele sunt caricaturale și grotesce (de la scriitorul cinic care pretindea a deține adevărul vieții până la prostituată cu crize depresive, de la Pernat însuși la medicii care l-au creat), iar cadrul este distopic.
Așteptări neobișnuite sunt sugerate parcă într-o piesă de teatru absurdă.
Condamnat pentru o crimă pe care nu a comis-o, Pernat seamănă cu K din operele lui Franz Kafka: o victimă a unui sistem opresiv agresiv și inexplicabil, strivit de un mecanism defectuos al unui sistem care își revendică o perfecțiune improbabilă.
Mizanscena grandioasă, jocul excelent al actorilor și decorurile ciudate, însoțite de o muzică potrivită, fac din Golem o bijuterie a cinematografiei poloneze din secolul trecut, un film care nu trebuie să lipsească din colecția niciunui cinefil.
Autor: Mihai Gîndu
