După Revoluția din 1989, Majestatea Sa Regelui Mihai I i-a fost interzisă revenirea în România timp de aproape 8 ani, fiind umilit în repetate rânduri de fostul președinte Ion Iliescu.
Regimul Iliescu a restricționat accesul Regelui în țară. În 1990, la revenirea sa cu un pașaport diplomatic danez, **Regelui Mihai i s-a refuzat intrarea în România**. În 1995, i s-a interzis prezența la înmormântarea lui Corneliu Coposu, determinându-l să transmită un mesaj înregistrat.
În anul Revoluției, **Ion Iliescu a adresat Regelui Mihai un comentariu ofensator:** „este un individ fără importanță care ar trebui să se ocupe de pensie și să ne lase în pace”. Această remarcă reflectă dorința regimului de a minimaliza rolul simbolic al fostului suveran în perioada post-Ceaușescu.
După 43 de ani de exil, Regele Mihai a fost considerat persona non grata de PDSR
După 43 de ani de exil, Regele Mihai I a dorit să revină în România, însă demersurile sale au fost respinse. Prima încercare a avut loc în aprilie 1990, când a fost refuzată viza de intrare. Autoritățile au invocat absența cetățeniei române din 1947.
**Revenirea în țară i-a fost permisă doar în 1992**, cu ocazia Paștelui. Vizita a avut un impact major: **aproximativ 500.000 de oameni au ieșit să-l întâmpine pe fostul suveran și familia sa**. Excesul de entuziasm a generat îngrijorare, iar ulterior Regelui i s-a interzis accesul în țară timp de cinci ani.
În 1994, după o nouă încercare de revenire, PDSR a solicitat Ministerului de Externe să-l declare persona non grata. Regele a fost împiedicat să coboare din avion, susținându-se că vizele nu se acordă la frontieră. Chiar dacă a coborât pe scări, a fost obligat să se întoarcă. Imaginile acestor evenimente au fost difuzate abia în 2013.
Cum a justificat Iliescu decizia?
Ion Iliescu a argumentat că revenirea Regelui reprezenta un act de destabilizare, deoarece nu s-a consultat cu autoritățile. „Regele a sosit fără program și notificare anterioară, punându-ne în fața unui fapt împlinit”, a declarat Iliescu. Regele Mihai a considerat gestul o dovadă de lașitate și a mentalității comuniste.
Acțiunea a generat critici puternice atât în țară, cât și internațional. Opoziția românească și presa occidentală au condamnat regimul Iliescu.
Obiecțiile lui Iliescu nu se refereau la un eventual val monarhist, ci la impactul simbolic puternic al fostului suveran.
**Temerea lui Iliescu era puterea simbolică a Regelui Mihai**, demonstrată clar în 1992 când sute de mii de oameni l-au primit și ascultat la București.
Popularitatea Regelui Mihai a reprezentat o amenințare directă pentru imaginea publică a președintelui Iliescu. **Invitatia Regelui din 1992 avea un caracter calculat**, menită să testeze reacția populației. Toate cererile ulterioare de a reveni în România au fost respinse.
La 21 de ani de la revoluție, Regele Mihai a refuzat să dea mâna cu Iliescu
Relațiile dintre Regele Mihai și statul român s-au îmbunătățit odată cu venirea lui Emil Constantinescu la președinție. În 1997, Regelui i-a fost restituită cetățenia română. Fostul suveran a primit o invitație oficială de a reveni în țară, semnificativ pentru contextul politic favorabil partidului susținător al monarhiei, PNȚCD. Radu Câmpanu, liderul liberalilor, îi propusese candidarea la alegerile prezidențiale din 1992, dar acesta a refuzat.
După venirea sa la Cotroceni în 2001, Ion Iliescu l-a invitat oficial pe Regele Mihai la inaugurarea unei galerii de artă. În cele din urmă, cei doi s-au întâlnit și au strâns mâna, un gest care a marcat o etapă de reconsiderare.
Abia la 21 de ani după Revoluție, în 2011, Regele a fost invitat să țină un discurs în Parlament. A rămas amintirea momentului când Regele a refuzat să dea mâna cu fostul președinte Ion Iliescu.
Prezentarea Regelui Mihai de către Iliescu după dispariția sa
După evenimente, Iliescu și-a schimbat tonul. La moartea Regelui Mihai în 2017, fostul președinte l-a elogiat ca un om care și-a îndeplinit datoria cu onoare.
A evidențiat patriotismul său în exil și rolul său în integrarea europeană și euroatlantică a țării. «Păstrez amintirea discuțiilor purtate în decursul timpului… Rațiunea și sensul servirii interesului public au fost mai puternice, și, împreună, am reușit să transmitem către partenerii noștri un mesaj puternic, de asumare a valorilor comunității europene». (Iliescu)
«Prin dispariția Regelui Mihai se încheie poate cel mai zbuciumat capitol al istoriei României moderne, o istorie complexă, deseori dramatică, dar care a asigurat locul cuvenit al țării noastre în Europa și în lumea contemporană» (Iliescu, blogul personal).