București, Calea Victoriei. În dreptul teraselor aglomerate ale bucureștenilor ieșiți la plimbare, se formează o coadă tot mai lungă de oameni. Aceștia se îndreaptă spre Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare”. În curtea lăcașului, adăpostită sub un cort albastru, se află o prețioasă relicvă creștină: cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci existent în România.
Sute de credincioși așteaptă să atingă o bucată din Sfânta Cruce
În fiecare an, pe 14 septembrie, Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare” din București devine un loc de pelerinaj pentru credincioși. Este ziua Înălțării Sfintei Cruci și hramul uneia dintre cele mai vizitate biserici din capitală.
„Credința ne susține mereu”
„Este o binecuvântare. M-am simțit susținută și alteori. Am o credință profundă. Am venit din Periș. Am fost și vineri. Aștept de o oră”, a spus o femeie sosită din provincie pentru rugăciune.
„Vin aproape în fiecare an. De mulți ani, acest loc îmi dă liniște. Credința ne încurajează. Altfel nu am putea face față tuturor greutăților. Aștept de aproape două ore”, a explicat o altă femeie.
Deși mulți pelerini vin anual să atingă fragmentul din Lemnul Sfintei Cruci, puțini cunosc istoria acestei relicve, care a avut norocul să nu fie pierdută printre obiecte vechi ale unei biserici.
„Asemenea unei cărți printre alte cărți”
Preotul Paroh Cristinel Trandafir a relatat povestea fascinantă a fragmentului de lemn, păstrat în România de-a lungul secolelor.
„Este o poveste veche, despre cum lemnul sfânt a ajuns la noi. În primele secole, iudeo-creștinii doreau să se închine la Golgota. Împărații romani au acoperit locul, construind un templu. Însă, apoi, a venit împăratul Constantin și mama sa Elena, dornici să îl găsească. Elena a umblat prin Ierusalim, plină de bunătate, făcând milostenie și iubită de oameni. Un act de credință.”
Ea a căutat împreună cu muncitorii care săpau, până când au descoperit Sfânta Cruce. Împreună cu aceasta, au mai gasit și crucile celor doi tâlhari. Patriarhul Macarie a avut o idee. Să pună crucile peste trupul unei femei care murise. În acel moment, ea a înviat. Această minune a demonstrat puterea Sfintei Cruci. De aici amintiri si miracole.”, a povestit preotul paroh.
„Fragmentul provine de la Mănăstirea Dohiariu”
Fragmente din Sfânta Cruce au ajuns și la Constantinopol și în tezaurul de la Sfântul Mormânt.
„Fragmentul nostru face parte din Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte Athos, din patrimoniul starețului Macarie, din secolul XVIII. La finalul secolului al XVIII-lea (1770), a fost creat un relicvar, sub forma unei Evanghelii din lemn, cu o mică casetă. Când era deschisă, în interior, pe o parte, se găsea lemn din Sfânta Cruce, cu heruvimi, împărații Constantin și Elena și în centru acest fragment. În stânga erau compartimente pentru sfinți martiri.”, a completat preotul paroh.
Pe locul actual al bisericii au existat, de-a lungul timpului, alte două biserici.
„Macarie Dohiaritul a adus această Evanghelie cu sfinte relicve în Țările Române, pentru a obține sprijin sau ajutor pentru mănăstirea sa, ținând cont de ajutorul acordat de poporul român mănăstirii în ultimii 500 de ani”, a menționat preotul.
Există și două alte lăcașuri de cult, o biserică care s-a prăbușit în 1838 și cea actuală, construită în 1847. Este posibil ca obiectele sacre să fi trecut de la un altar la altul, legând cele trei locații în timp. Până în anii 1970-1980, ele au fost ascunse într-un spațiu de deasupra Sfântului Altar, ca o carte printre alte cărți.”, a spus el.
Cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci din România
„Am dat de un tezaur”
Preotul Paroh Cristinel Trandafir a povestit cum a descoperit, la preluarea funcției, un obiect deosebit într-un mobilier simplu. A început cercetări și a aflat că reprezenta cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci din România.
„Aceste obiecte au rămas în biserică până în anii 1980-1990, când un paroh le-a descoperit și le-a dus la Patriarhul Teoctist, care le-a recunoscut valoarea.”
„Ulterior, am înțeles că mobilierul ascundea un tezaur. Am cercetat cu atenție împreună cu specialiști atât în artefacte din Muntele Athos, cât și cu bijutieri locali. Am confirmat autenticitatea lemnului Sfintei Cruci.”
Am înțeles că deținem cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci din România. Este important ca această relicvă să fie valorificată și cinstită. Modul în care a ajuns la noi rămâne un mister – cumva a circulat sau a fost un fel de donație.”
De la secolul XVIII până în prezent, această relicvă sacră a rămas în patrimoniul bisericii, ceea ce ne obligă să o menținem cu respect. În 2011, am realizat o raclă, binecuvântată de Patriarhul României în Atelierele Patriarhale de la Popești-Leordeni. Aceasta este prima raclă realizată acolo.”, a menționat părintele paroh.